Hot City - Cultura urbana feminina

Naspa cand nu ai pe cine injura

Am fost astazi martora unui moment funny pentru mine. Si trist pentru protagonist. Un barbat imbracat corect pe la 45 de ani. Par grizonat. Burta supta. Traind probabil ultimele clipe de glorie in care mai poate zambi studentelor fara sa fie cu totul deplasat. 

Mergand hotarat pe strada. Greutatea distribuita egal pe cele doua picioare. Zambet abia schitat inmuiat in cafeaua fierbinte. Avuta intr-un paharel de plastic alb. Yummy yummy, ce zeama buna. Vorba fie intre noi cafeaua de acolo este oribila. Am luat si eu pentru ca era aproape de job. Dar domnul subtire simtea insa ca este delicioasa si o tinea delicat cu doua degete de margine sa nu se friga.

Face un pas, paharul din plastic ordinar incepe sa se indoie. Mai face inca unul in graba, ca si cand asa ar putea impiedica dezastrul. Paharul se strecoara dintre degete, se loveste de abdomenul totusi plat, se scurge pe picior si se loveste de trotuar imploscand si pantofii pe care initial ii ratase. Greu de crezut ca un paharel atat de mic putea produce un asemenea dezastru. Urmele se vedeau din cap pana la picioare.

Domnul se opreste brusc si se apleaca. Ca si cum ar fi vrut sa prinda paharul, de ar mai fi putut. Si sta. Si sta. Si sta. Si sta.

Mi-l si inchipuiam ca viseaza la cum ar putea sa soarba toata licoarea de pe jos. Ca vea pofta de cafea. De aia o cumparase. Sau cum calculeaza repede formula matematica ce il transforma pe el in suparman. Ca sa dea timpul inapoi. Sau cum se fericeste ca a luat acest tricou si nu cel nou tocmai cumparat de nevasta. Asa se intampla in momentele esentiale ale vietii, esti asaltat de toate fragmentele importante ale existentei.

Greu cand patesti ceva rau si nu ai pe cine injura. Ramai trasnit :)