La Lisabona timpul se dilata. Da, da! Intr-un weekend poti sa simti ca ai trait o saptamana si chiar mai mult. Am avut bafta sa ma calatoresc la Lisabona taman in weekendul cand la Romanica erau geruri teroriste. Ies din aeroport, ma izbeste un vanticel cald si imaginea palmierilor cat toate zilele… Trag aer in piept, scot suba. E bine!

Lisabona e un oras atat de prietenos, te ia de mana de cum intri si te face sa te simti acasa. Nici macar strazile in pante abrupte si foarte abrupte nu ti se par dusmanoase. Poate doar provocatoare. Hai, ca poti! Hai inca una! Orasul misuna de oameni simpatici, de femei parfumate si barbati ingrijiti, de toate culorile. Ce daca vorbesc o limba imposibil de reprodus! Iti vine sa-I imbratisezi si sa le spui: Da, sigur ca da! Cum spuneti voi !

Imi amintesc de-a valma ce vedeam pe strazi. Florariile, de exemplu. Sunt magazine serioase, nu cosmelii inghesuite cu trei crizanteme si cinci garoafe. Nuu! Au probabil orice floare iti trece prin minte plus toate accesoriile posibile si multe alte articole legate cumva de flori, de ingrijirea lor sau de oferitul lor. Si miros mai frumos decat la magazinul de parfumuri, sic! Am vazut magazinele de antichitati pline de oameni si culmea, nu erau turisti, ci portughezi! Acum n-am priceput daca si ce cumparau, dar cert e ca studiau si admirau exponatele, mai ceva ca la muzeu. Tare fain, sa stiti!

Iar piesa de rezistenta: restaurantele mici, de familie. Adica nu de mers cu familia, desi poti sa faci si asta, ci tinute de o familie. Deci: intri si vine o tanti si-ncepe, pe limba ei, sa te intrebe una-alta, cu multe zambete si gesturi binevoitoare. Poate nu te intreaba, poate doar se bucura ca ai intrat. Apoi iti arata o tabla pe perete cu menu-ul scris frumos de mana. Si incearca sa te ajute sa te decizi. Culmea e ca reuseste, folosind maxim 5 cuvinte dintr-una din limbile de circulatie. Restul de la mama ei. Practic, dupa ce-ai comandat nu stii exact ce vei manca, doar ca esti sigur ca va fi o alegere buna. N-am zis cum arata localul? Hmm, o salita modesta, cu max 10 mese; totul curat si practic, fara sa fie nimic nou sau fitos. Se aude muzica fado. Miroase a papa bun. Vine vinul casei pe care recomand din toata inima sa nu-l evitati. Am baut in 5 locuri diferite fara sa fiu dezamagita niciodata. Ba de vreo doua ori am fost extaziata! Asa. Iar mancarea… mmm…bun, foarte bun si nepretentios. Ca la mama acasa. Ma rog, la mama lor, dar e ok. Mult peste dar se poate si porc sau vita. Fructe de mare proaspete, legume la fel. Pretul? Pai, vine tanti si-ti face nota pe o hartie sub ochii tai. Ochi care se vor mari a uimire cand totalul e in jur de 15euro pentru burtile pline a doua persoane!

Si iarasi pe strazi. Soarele mangaie, perusii ciripesc prin palmieri, masinile circula cu mare indemanare pe strazile incredibil de inguste. Cred ca soferii din Lisabona trebuie sa fie printre cei mai meseriasi din lume! Nu va spun despre obiectivele turistice. Asta puteti citi in orice ghid. E de retinut doar ca oriunde te-ai cocota, ai o priveliste de nota 10. Ah! Si trebuie sa va plimbati cu tramvaiul, musai! Lisboa, meu amor...