Hot City - Cultura urbana feminina

Let’s Do It, Romania! la termen

Noi am fost parteneri media ai proiectului Let’s Do It, Romania! Dar nu ne-am lasat mai prejos nici cand a fost vorba de pus umarul la treaba. Mi-am format cuminte o echipa, asa cum scrie la carte. Si mi-am luat echipa pe sus si am dus-o in Lehliu Gara, adica zona in care aveam alocate cele 2 mormane pe care trebuia sa le curat.

Am avut cu noi apa, cafea, o ciocolata imensa, placinta cu mere, saci rupti din nastere, manusi galbene si chef de implicare socio-ecologica. Am ajuns la Lehliu Gara, unde credeam ca o sa fim un fel de vedete bucurestene altruiste, preocupate de fericirea natiei in general. Ma gandeam ca o sa fim primite cu urale pentru cat de bune suntem sau macar vrem sa fim.

Intr-un fel, pot sa zic ca am fost primite cu urale si prietenie. Dar nici vorba sa fim cele mai harnice femei din locul asta unde (credeam eu) nu se intampla nimic. Si locuitorii din Lehliu dar si vecinii lor din comunele din jur strangeau diferentiat deseuri si curateau si dereticau tarinile. Am aflat de la primarul din Visinii ca mormanele noastre fusesera stranse acum ceva vreme.

Se pare ca asta a fost un efect secundar, neasteptat dar benefic al proiectului Let’s Do It, Romania! Atunci cand s-a facut actiunea de cartare in vederea strangerii gunoaielor, niste sate pe alocuri si niste regiuni intregi prin alte zone, s-au rusinat si si-au strans deseurile inainte de marea zi. Dar nu mi se pare ca ne-am dus degeaba. Am intalnit la Lehliu Gara si prin imprejurimi oameni foarte draguti si implicati. Daca as fi avut o camera in agrafa mea de par, ati fi vazut cel mai tare reportaj si ati fi prins drag de o zona pe care in mod normal incercam sa o ocolim repede.

Pentru ca n-am mai avut obiectul muncii, ne-am intors in padurea de la Baneasa, care colcaie de murdarie inca de cand eram noi mici. Pana sa ajung acolo, am vazut o gramada de lume pe centura. Oameni multi, cu manusi de menaj, care stransesera o gramada de saci cu gunoaie, insirati acum ca niste redute cucerite pe marginea soselei. Sa vedeti ce curata e acum centura, aceasta mare gaura nearga lipita de orasul nostru.

In Baneasa, desi am ajuns la pranz si voluntarii muncisera ca niste furnici toata dimineata, mai erau multe de facut. Am gasit acolo cele mai bizare si, trebuie sa recunosc, si cele mai scarboase gunoaie. Iti sta mintea in loc de ce lucruri pot arunca oamenii in padure. Recunosc ca aici am fost si eu de vina. Am inceput ziua cu ideea preconceputa ca voi aduna niste peturi si pungi de plastic si m-am trezit ca pun mana pe niste dejectii care mi-au intors stomacul pe dos.

Ca sa trec cu bine de hopul asta, mi-am inventat tot felul de povesti legate de lucrurile gasite. Asta a mai indulcit putin situatia si am reusit sa producem fiecare cativa saci cu gunoaie de caciula. Daca mergeti pe langa Casa Alba, sa stiti ca peticul de padure arata asa de bine si datorita noua. Am fost la Let’s Do It, Romania! si suntem satisfacuti nevoie mare. Poze cu dovada aici.