Hot City - Cultura urbana feminina

Lansarea Cartii Insemnate de la Vellant

Va anuntasem deja ca editura Vellant lanseaza o carte-surpriza desenata, insemnata, mazgalita pe fiecare pagina de cei care s-au oferit sa faca asta. Ei bine, ca unul din cei 186 co-autori ai editiei mazgalite ce ma gasesc, nu puteam sa lipsesc de la lansare, care s-a petrecut joi seara in mansarda de la Carturesti Verona.

Cartea misterioasa s-a dovedit a fi „Retorno 201”, un volum de povestiri de Guillermo Arriaga, mexican, cunoscut mai ales pentru munca lui ca scenarist la filmele nominalizate la Oscar Amores Perros, 21 grams si Babel. Arriaga a scris insa si destula literatura, iar la noi a mai fost publicat tot de Vellant.

Printre oamenii care au raspuns la apelul editurii (si al agentiei de publicitate Mercury360, care-a   venit cu ideea) se gasesc si nume cunoscute, dar la fata locului nu l-am zarit decat pe Alexandru Ciubotariu aka Pisica Patrata. Asta daca nu consideram si bloggerii un soi de vedete, caz in care va pot spune ca le-am vazut si pe Zappy si Ionuca. Oricum, nimeni n-a simtit ca ar lipsi cineva : spatiul destul de micut era ticsit de lume venita sa vada cu ochii lor produsul editorial neconventional. Si mi-a facut o deosebita placere sa vad paginile cartii expuse ca niste opere de arta prin mansarda Cartureasca.

Lansarea in sine ar fi putut sa fie si ea mai neconventionala, zic eu, adica sa devieze nitel de la linia standard a discursului editorului, traducatorului si-al unui critic, si sa pomeneasca mai mult elementul iesit din comun ale produsului editorial. Dar sa nu fim cusurgii, o carte decorata de mainile a 186 voluntari e deja un lucru suficient de iesit din comun.

Cum abia vedeam volumul la fata, e evident ca n-am apucat sa-l citesc, dar criticul Marius Chivu -care a anuntat ca a dedicat pagina lui actritei recent decedate Brittany Murphy-  s-a amuzat de contrastul dintre continutul povestirilor (citez: “sare sange, sare sperma, sar de toate”) si desenele naiv-voioase presarate de ilustratorii amatori.

Ceilalti oameni care-au vorbit au spus lucruri frumoase despre stilul lui Arriaga, sau mai precis despre cum el nu face parada de stilul lui, dar marturisesc cu umilinta ca n-am priceput mare lucru din partea elevata a prezentarii, fiind ocupata sa ma bucur un pic cam prea mult ca se vinde in librarii o carte in care apare si numele meu pe o pagina. Iar judecand dupa fetele zambitoare care ma inconjurau, cred ca si restul co-autorilor au fost in asentimentul meu.

La finalul lansarii am avut parte de un moment cel putin interesant. Un nene despre care am aflat mai tarziu ca era actorul Eusebiu Stefanescu a simtit nevoia sa ia cuvantul si sa recite cu mult patos o poezie extrem de lunga, creatie proprie si dedicata traducatoarei Liliana Plesa Iacob, adica fosta lui nevasta. Poezia nu avea absolut nici o legatura cu cartea lui Arriaga, pe care dl Stefanescu l-a tot numit Ariega, dar am retinut vag ca vorbitorul vrea sa bastardizeze juponul doamnei si sa nichitizeze un cal maiastru. Nu pot decat sa-i urez succes.

Pana la urma ce conteaza e rezultatul in sine, o carte colorata si originala, si care a oferit unor cititori ocazia de a contribui la experienta lecturii pentru altii. In librarie se va gasi in 2 variante, si cu desene/insemnari, si fara, va spun insa ca cea insemnata e cu adevarat foarte draguta.  De altfel, in drum spre casa, in autobuz, persoana de pe scaunul alaturat s-a declarat impresionata cand a zarit ce rasfoiam si mi-a spus, citez: “E foarte interesant si n-am mai vazut asa ceva pana acum!”. Asa zic si eu.