Hot City - Cultura urbana feminina

La ONGFest, la sfaramat de iluzii

Targul organizatiilor non-guvernamentale, ONGFest, s-a intamplat in weekendul care tocmai a trecut, pe strazile din centrul vechi. Autoarea acestor randuri a fost si ea sa arunce un ochi si sa se minuneze de dedicarea altora pentru cauze nobile in prima zi a evenimentului, adica vineri, 11.

De cand am ajuns la fata locului mi-am amintit de ce Centrul Vechi nu e un loc bun pentru...pentru nimic, in general. Asta pentru ca peste tot in jur plutea un miros puternic de hazna. Am trecut peste acest mic inconvenient mirositor si am facut turul corturilor non-guvernamental-caritabile, dintre care mai mult jumatate erau inchise. In fine, poate n-am prins eu un moment bun, probabil ca cei mai multi au venit incepand de a doua zi.

Am nimerit tocmai cand pe scena se petrecea, citez din programul evenimentului, “o piesa de teatru-forum, jucata de 6 actori cu probleme de sanatate mintala si oferita de Fundatia Estuar.” Fara indoiala, o initiativa mai mult decat laudabila, dar din pacate mai degraba ininteligibila pentru spectatori, partial din cauza sonorizarii proaste.

Interesant a fost ca moderatoarea manifestarii a invitat si oameni din public sa participe la piesa si apoi sa explice ce au schimbat si au adus nou personajului. Imi amintesc destule momente in care mi-ar fi folosit un asemenea drept de veto, in sali de teatru in care platisem bilet si actorii n-aveau scuza neprofesionismului si problemelor de sanatate. (Se aude, Teatru’National?)

Au urmat un grup de dansatori aromani tineri si draguti in costume dragute. “Auzi, mama, canta manele!” a exclamat o fetita langa mine. Iata ce ne-au facut manelele, tineretul patriei stampileaza ca atare orice fel de cantare cu un sound mai etno.

In afara de faptul ca am completat un chestionar despre abandonul scolar la standul dotat cu bancuta ca la scoala al organizatiei Ovidiu Rom (unde reprezentanta era, de altfel, foarte simpatica), restul interactiunii mele cu standurile ONG-urilor n-a avut darul sa ma umple de bucurie. De exemplu, de la unul dintre corturi, unde am invartit Ruleta Virtutilor, am aflat ca virtutea la care cam schioapat si pe care trebuie s-o cultiv e simtul umorului. Eu n-am simtul umorului? Eu??

Apoi am ramas masca, mi-a picat fata si alte chestii asemenea cand l-am vazut pe omul de la Pro Vita aratand oamenilor niste papusele-fetusi intr-o cutiuta. O fata mi-a explicat ca Pro Vita vine din latina (se pare ca nu sufar doar de lipsa simtului umorului, ci si de ignoranta) si ca organizatia lupta nu doar impotriva avorturilor, ci si a anticonceptionalelor, in special a odioaselor de prezervative, care in unele tari se distribuie –vai!- de la automate, ca sticlele de suc.

-Incurajeaza oamenii sa faca sex, va dati seama? zice fata cu candoare.

-Dar oamenii fac sex oricum si vor face intotdeauna, raspund eu ranjind sardonic.

-Pai de ce sa faca? intreaba interlocutoarea mea cu inocenta.

Aici prietena cu care venisem a simtit nevoia sa intervina si sa ma ia de-acolo. “Nadia”, mi-a zis, “nu mai veni in locuri d-astea cu oameni manati de scopuri nobile. Le sfarami toate iluziile!”