Hot City - Cultura urbana feminina

La galop, va rog

Saptamana trecuta am primit inedita invitatie din partea Plafar, de a lua parte la o lectie de calarie in cadrul Clubului de Echitatie situat in zona Baneasa. Initiativa mi s-a parut excelenta, mai ales ca mesajul campaniei accentuaza asupra ideii de terapie pentru trup, suflet si minte. Cu totii avem nevoie din cand in cand de o iesire in aer liber, care sa ne reaminteasca de placerea timpului petrecut in afara spatiilor urbane si care sa ne aduca mai aproape de indeletniciri mai putin obisnuite pentru epoca in care traim.

Produsele Plafar imi sunt cunoscute de ani buni si cred ca si voua. Ma intreb oare daca ceaiul de coada calului, utilizat frecvent in combaterea migrenelor sau a durerilor reumatice, i-a fost recomandat vreunei domnite care in incercarea de domoli un cal naravas, s-a dovedit prea putin indemanatica.  

Nu intamplator mi-a pus aceasta problema. Marturisesc ca pana ieri, resimteam o teama puternica in ceea ce priveste caii, motiv pentru care in primele minute gandul ca as putea avea un accident parea sa surclaseze orice incercare a instructorilor de a ma asigura ca lectia se va desfasura in cele mai bune conditii.

Clubul de Echitatie este situat intr-o zona superba din Baneasa, iar cadrul natural nu are cum sa nu impresioneze pe orice vine aici. Am simtit ca am patruns intr-o alta lume, departe de zgomotul orasului si de freamatul perpetuu. Iar la scurt timp dupa ce am ajuns, mi-am dat seama ca exact de lucrul asta aveam nevoie.

De la statul pe banca din lemn, privitul la cei mai iscusiti in ale calariei si conversatiile cu instructorii si pana la urcatul efectiv in sa este o distanta considerabila, marginita cu prisosinta de frica. In plus, nici vestimentatia mea nu era una adaptata, dat fiind ca uitasem complet de programare si a trebuit sa plec in mare graba de la birou pe ultima suta de metri.

Cu toate acestea, calaritul pe tocuri nu a fost nici pe departe imposibil. Nu va spun sa faceti ca mine, insa daca vi se intampla sa fiti luate pe nepregatite la un moment dat, nu va faceti probleme si incercati. Totul este sa aveti mare grija atunci cand urcati pe cal, sa nu il loviti si desigur la coborare sa pasiti ferm pe scara.  

Domnul Nelu a considerat ca fiind prima lectie pentru mine si simtindu-mi teama, un cal mai bland ar fi indicat. Prin urmare, am facut cunostinta cu Fermecata, o iapa rasa Sport Romanesc, in varsta de aproximativ 15 ani. Adica cu suficienta experienta si intelepciune, cat sa trateze cu gentilete o persoana tematoare ca mine.

Odata urcata in sa, am avut o senzatie oarecum stranie. Florin, instructorul meu, a tinut sa ma linisteasca spunandu-mi ca nu are ce sa se intample rau, dat fiind ca Fermecata este tinuta in fraie de el si ca pentru inceput ne plimbam prin tarc la pas. In primele minute nu am fost in stare sa privesc in jurul meu, fiind atenta la orice gest al iepei, care m-ar fi putut pune in pericol.

I-am studiat fiecare dat din urechi, intors de cap sau leganare, gandindu-ma oare daca este ceva care o deranjeaza sau daca pozitia mea din sa este de vina. Aflandu-ma la primul contact cu o iapa, nu stiam defel cum sa ma comport si nici nu stiam cum se comporta ea. Prin urmare, ne-au trebuit vreo 20 de minute sa ne obisnuim una cu alta... sau mai bine zis, sa devin eu putin mai relaxata si mai increzatoare.

Florin mi-a fost de un real ajutor, iar daca ajungeti si voi la Clubul de Echitatie va veti da seama ca absolut toti instructorii se prezinta exemplar si se adapteaza fiecarei persoane, indiferent daca aceasta se afla la prima experienta ecvestra (situatia mea) sau daca are cunostinte avansate in ale calariei.  

Foarte important atunci cand va aflati pe cal este pozitia. Iar aici se pare ca m-am conformat din start. Trebuie sa stati ferm, cu spatele drept, pieptul inainte, genunchii apropiati de sa si mainile aduse in fata, sprijinite de capul seii. Din cand in cand va puteti apleca usor pentru a mangaia calul, insa nu ramaneti cu spatele arcuit timp indelungat.

Cateva exercitii simple, precum statul cu mainile in sold in timp ce calul merge la pas sau arcuirea bratelor, va pot ajuta in sporirea echilibrului. Eu nu am reusit sa le execut decat spre finalul celor 40 de minute de calarie, insa important este ca nu le-am omis.

Caii ni se aseamana destul de mult. Nu le place deloc atunci cand se ridica vocea la ei, ba chiar se sperie si pot riposta. Trebuie sa ii respecti, asa cum si ei te respecta pe tine si te asculta doar daca stii cum sa comunici cu ei. Ei bine, asta este treaba de avansati si tine de modul cum ii strunesti, cum tii fraiele si cum ii directionezi. Cateva exemple am vazut si eu ieri, insa pana la lectia urmatoare, ma rezum la mersul la pas, multumita fiind ca am reusit sa imi inving teama (cu ajutor din partea instructorului, ce-i drept) si ca am incercat un sport nou.

Un alt lucru interesant pe care l-am aflat despre cai consta in influenta pe care acestia o pot avea in terapia persoanelor cu dizabilitati sau a persoanelor care sufera de stres. Mai dificil este inceputul, insa va recomand daca aveti ocazia sa nu ratati o asemenea experienta.  

In aceasta perioada, daca faceti cumparaturi la Plafar in valoare de 700 ron beneficiati de o sedinta gratuita de calarie (40 de minute), cu instructor personal, la baza de agrement a Clubului de Echitatie din Bucuresti si primiti cadou cartea “Despre cai si calarie”, un tratat de echitatie realizat de catre prof. dr. ing. Aurelian Blidaru.

Eu am promis ca voi reveni la Clubul de Echitatie cat de curand si de abia astept sa pot spune: "Fermecata, la galop te rog !".