Uite, arde casa. Fugi, e cutremur. E moarta in cotet, vin hunii. Vai, chelesti. Pazea, vine mama in vizita.

Astea-s povesti de adormit copiii. Pentru ca nimic nu se compara cu groaza pe care o simte un barbat atunci cand vede in ochii nostri scris duios “Vreau sa-ti port copiii”.

Partea palpitanta e ca nici nu trebuie sa rostesti asta. Barbatii de azi au antene special concepute pentru detectat dorinta asta la noi. Nu ne putem piti. Pielea lor fina sau grunjoasa a dezvoltat, evolutia speciilor in functie de contextul la care este expus mamiferul, ce vrei, in fond e desteapta treaba, niste perisori miiiiici miiiiiici de tot, care se fac maciuca si se coloreaza in verde fosforescent imediat ce simt pericol de moarte.

Sa fie felul in care ne sta parul atunci cand ni se pare ca am gasit un partener care pare potrivit sa faca lucruri cu ouale noastre? Si apoi sa si aiba grija de fapturile rezultate din ele, dupa ce eclozeaza?

Sau sa fie modul sagalnic in care facem cafea, atunci cand ne gandim la asta? Ca adaugam zahar mai lenes asa si mai pe ganduri? Ca atunci cand o turnam in ceasca ne trec prin ochi imagini cu scutece si caruturi pline cu prunci roz care plang si zic ta-ta-ta-ta si se uita la el?

O fi, ca prea li se face parul maciuca. Deci ceva-ceva trebuie ca emanam. Ceva care poate si miroase intr-un fel, a martipan sau a capsuni cu frisca on top. Pentru noi. Si a rufe puse in codul pentru spalat si prajeala pentru ei. Adica destul de rau.

Eu, care m-am prins de cum sta treaba, imi pun pe ochi, cand fac cafea, si el e prin preajma, obloane trase pana jos. Ca nu cumva sa ma tradez. Ma frec toata ziua cu tot felul de lotiuni si potiuni pe corp, ca sa omor in fasa miasmele aducatoare de vesti proaste. Iar peste par, cand simt pericolul, pun o basma legata sub barbie.

Dar am mai observat ceva, incredibil. Ca atunci cand vreau sa pun barbati pe fuga si le zic languroasa ca vreau sa le port copiii, nu functioneaza. Obtin exact efectul invers. Ei fac triplu tulup de bucurie. Perisorii lor sunt stricati sau au luat-o oricum razna. Sunt mereu pleostiti si incolori.

Cine sa mai inteleaga? Ca uite, nu e bine sa zic ca vreau sa-i port copiii cui vreau eu sa-i zic. Si nu foloseste la nimic sa folosesc replica pe post de sperietoare, cand as avea pe bune nevoie.

Vreau sa-ti port copiii. Nu-tie frica. Promit sa tin eu sarcina.