Incerc sa-mi duc viata decent. Fara sa supar prea tare pe nimeni. Dar contextul in care vietuiesc nu alege aceeasi strategie. Si imi pune tot felul de probleme.

Adica eu reusesc cumva sa ma impac cu ideea ca am 32 de ani si nu am facut inca pui vii. Treaba mea ce imi spun seara, la culcare. Nu vreti sa stiti cata munca de lamurire trebuie sa duc cu mine. Ca sa nu incep sa ma pitesc prin tufisurile de la bloc. Si sa va musc de jugulara cand va duceti la serviciu. Dar cumva reusesc. Asta e important.

Dar cand eu vreau doar sa-mi iau o veioza. Pentru ca nu vad cand e noapte, intr-un anumit colt al casei mele. Si o conspiratie intergalactica face sa gasesc loc la masa la Ikea, mi-era foame, ce vrei, tocmai si doar lipit de tarcul de joaca pentru copii. Astfel incat, atunci cand somonul cu legume se duce gogaltz-gogaltz cu gat, sa ma uit la copii balai si familii implinite. Asta nu e socoteala.

Si nu e tot. Odata intrata in celebrul stabiliment, incep sa curga de prin toate partile femei gravide. Cata frunza, cata iarba, in diverse stadii. Cu inseminatorul dupa ele. Femei care au reusit sa faca un copil. Si nu oricum, ci cu un barbat. Sa nu credeti ca erau 3 femei inscarcinate. Si ele au reusit sa ma puna pe ganduri. Erau zeci, sute. Erau mii de femei insarcintate in zona comerciala de nord a capitalei.

Incercuita fiind, mi s-a inmuiat platosa de rezistenta impotriva acestui esec. Adica de a nu ajunge in situatia de simti ca e cazul sa ma reproduc. Si m-am lasat moale in scaun. Nu stiu, sigur, dar prietenii cu care ma dusesem acolo au zis ca mi-a curs si sange din nas. Ma rog, mi-am revenit. Si am simtit imediat aceeasi chestie care ma incearca mereu.

Imi vine sa ma duc la fiecare dintre femeile pe care le vad. Si sa le opresc. Sa le rog sa-mi spuna exact cum s-a intamplat. Deci, fiti amabila. Cum ati luat decizia. Si ce ati pus in balanta. Chiar vi s-a parut, asa cum se zice, ca el este taman tatal potrivit al copilului? Sau ati decis ca altul mai bun nu gasiti si atunci mai bine popositi aici. Ca uite, el nu e nici ultimul om. Nu, ziceti-mi pe bune, fara cosmetizare.

Si dumneavoastra, domnule, cand ea v-a zis ca vrea sa faca un copil, ce ati simtit? Ati decis impreuna inainte sa se intample si ati muncit o vreme la asta? Sau v-a anuntat ea intr-o zi. Dumneavoastra ati lesinat si v-ati lovit la cap. Si apoi totusi v-ati gandit ca e ok. Nu ma fierbeti, ziceti-mi tot. Sunt si eu om.

Si sa port discutia asta, inarmata cu un reportofon, cu toate cuplurile pe care le intalnesc. Pentru ca mie mi se pare atat de greu de ajuns in stadiul asta, incat aproape ca devine SF. Ma rog, m-au tinut prietenii, pana la urma n-am acostat pe nimeni.

Asa ca mi-am cumparat veioza impingand 2 gravide care se buluceau in fata mea. Si mi-am vazut de treaba, planificand un speech bun pe care sa mi-l spun in seara asta, inainte de culcare.