Sunt situatii in care este dificil sa intrepretezi lucrurile si sa fii sigur ca nu ai gresit. Asta din cauza ca la o intrebare pot exista o multime de raspunsuri care se bat cap in cap si au pretentia de a fi la fel de adevarate. Mai ales cand este vorba de lucruri atat de interpretabile cum sunt relatiile. Ai aici parerea prietenilor, a parintilor, a societatii, a ta, a lui si tot asa si e posibil ca ele sa fie contradictorii.

Se spune ca parerea ta e cea mai importanta. Nu te indoiesti de asta. Te indoiesti insa de faptul ca ai intotdeauna dreptate. Ceea ce in sine este o atitudine desteapta. Dar din pacate nu are intotdeauna urmari destepte. Cadem adesea in greseala de a folosi aceasta relativitate pentru a gasi scuze, fie noua, fie lui. Alegem explicatia care prelungeste nesiguranta. Uneori o preferam adevarului unei vesti proaste. Nesiguranta macar cuprinde speranta, ceea ce o face mai suportabila.

De ce avem atat de multe pareri in ceea ce priveste relatiile?

Pentru ca ce incercam sa facem de fapt este sa deducem viitorul din prezent. De exemplu, sa zicem ca el nu te-a sunat in seara asta, desi a spus ca o va face. Ce sa insemne asta? Ca este ocupat? Ca a uitat? Dar oare nu a inceput sa devina indiferent si in viitor va tot uita sa te sune? Etc.

Dupa care vin intrebarile legate de care anume ar trebui sa fie relatia ta. Sa fie una de trecere cu vederea? Sa fie una de atragere a atentiei si de primire a unei asigurari ca e totul in regula? Sa fie una in care sa incepi si tu sa acorzi mai putin interesca sa te protejezi?

Multe, multe intrebari. Si nici una garantand stabilitatea. Pentru ca e posibil ca de data asta un gest sa insemne ceva, dar data viitoare cu totul altceva. Asa ca nici macar nu poti stii ca daca ai aceleasi reactii vei ajunge la aceleasi rezultate.

Dupa ce sa ne ghidam?

Dupa instinct. El ne spune imediat cum ar trebui sa interpretam un gest. Si cum ar trebui sa reactionam la el. Preferam insa adesea sa nu il ascultam. Pentru ca fanteziile si sperantele sunt mult mai placute.

Dupa valori. Si anume acele valori pe care ni le-am stabilit cand totul mergea bine. E ceva cunoscut ca atunci cand suntem supusi presiunii facem concesii pe care mai tarziu le regretam.

Semnul evident cand o relatie merge prost este acela de a inventa scuze. Gasim motive pentru care desi un lucru ne face rau sa nu renuntam totusi la el. Gasim motive sa nu rezolvam situatia ci sa o prelungim in speranta ca se va remedia cumva de la sine. Dar eu personal nu am vazut niciodata pana acum o relatie salvata de scuze. Faptul ca ii gasesti scuze pentru ca nu te-a sunat nu il va face mai interesat de tine. Nici faptul ca ii gasesti scuze pentru ca nu te-a insotit la un eveniment important pentru tine nu inseamna ca in viitor se va comporta altfel.

A asculta multe pareri care se bat in cap inseamna de fapt a gasi scuza cu care te-ai putea impaca. Inseamna sa mai dai o sansa cuiva care nici macar nu o vrea. Inseamna sa te minti atunci cand atat instinctul cat si ce crezi tu in general despre cum ar trebui sa mearga o relatie te ghideaza catre altceva. E bine sa ai respect fata de altii, dar niciodata in detrimentul respectului fata de sine.