E dimineata. Pana una-alta, asta e singura treaba implacabila care ma ameninta. Vreau, nu vreau, se face dimineata.

Las gandurile sa-mi zboare, la ce mi-ar folosi sa le opresc? A fost o vreme in care credeam cu tarie ca gandurile mele imi vor aduce succes, ca se vor materializa in realizari nepieritoare cu care se vor mandri si nepotii nepotilor mei. Deocamdata nu am nici copii. Casc lenes si ma intind dupa paharul de pe noptiera. E aproape plin cu Bloody Mary de aseara. S-a inchegat, arata si miroase ca sangele. Condimentele stau la suprafata ca niste pete de rugina pe o lama de cutit. Dau pe gat continutul rece si vascos, niciodata nu strica un stimulent, fie el votca de dimineata.

In Ana am gasit un partener ciudat. Uneori bea de ii baga sub masa pe toti si continua sa isi duca normal viata, urcand acele scari din mintea ei, alteori alcoolul o ingrozeste, si bea cate un litru de cafea, ma face sa tremur. Gustul de Bloody Mary imi aduce in minte un alt gust, din adolescenta. Citisem impreuna cu o buna prietena a mea o carte despre vampirii care traiesc printre noi. Unul din ei declara ca cel mai bun inlocuitor pentru sange este sucul de rosii amestecat cu suc de portocale in proportii egale si lasat o ora sa se inchege.

Am preparat atunci cocktailul si l-am baut foarte solemni sub clar de luna, pe terasa unui bloc din centru. Poate sunt de vina celelalte lucruri pe care le-am baut inainte, dar am urlat la luna toata nopatea. Mi-e dor de Ruxandra si ma intreb cum o duce ea acum in tara lui Bram Stoker.

Ana nu urla la luna, Ana urla la demonii ei. Presupun ca lucrul asta o lasa cam pustiita. Inainte de ea a fost alaturi de mine Alexandra, care nici macar nu a fost o femeie. A fost uimire, a fost durere, a fost dragoste. Oricum, Alexandra este acum departe, si isi culege poate acelasi vise de atunci undeva pe malurile Mediteranei. Nu cred ca mai are ganduri pentru mine. Daca ar avea, stiu sigur ca as simti, coarda invizibila care ma leaga de ea ar vibra sau poate mi-ar smulge inima din loc.

Punand paharul la loc am lovit-o usor pe Ana si acum se trezeste. Vorbeste pe jumatate in somn.

-Toate lucrurile se termina prea repede, spune ea. Pe fata ii infloreste un zambet, dar nu apuc sa ma bucur de el, ca piere. Se trezeste si pleaca la munca, lasandu-ma singur cu jumatate de sticla de votca. In curand se va termina.