Daca initial Adela l-a vrut pe Victor din lipsa de ocupatie si pentru ca trebuia sa am si eu un punct de pornire a povestii, apoi a inceput sa capete un suflu propriu, unul chiar malefic as putea spune, cu care va rog sa ma credeti ca eu nu am nimic de-a face. Acum nu mai era vorba de satisfacerea unui capriciu, ci de stergerea unei jigniri de neconceput.

Oana a fost eradicata si din vocabularul de nume cunoscute, si din agenda de telefon. Pantalonii casual-sport au fost inlocuiti cu unii casual-fancy, plimbarile din timpul zilei au disparut cu totul si s-au facut aparitia cativa pasi de felina cu tocuri si cercei lungi cu clinchet metalic in caz de cap scuturat cu gratie sub apasarea gandurilor nespuse. In locul zambetului copilaresc a reaparut acea usoara cascare superioara. Victor va mai avea un pic si isi va zgaria cu unghiile chestia aia pe care o poarta pe post de fata.

Adela nu avea nici o indoiala ca nu il va intalni, stia acum cam care ii este programul, pe la ce ora unde se duce. Victor era totusi asa de previzibil! Si atunci cand o va face va avea grija sa se lipeasca de cel care va fi in dreapta ei, sa se prefaca ca nu il vede nici daca se impiedica de el. Pana la urma, un pic de spirit de competitie nu are cum sa strice, poate ca totusi prea ii intinsese totul si il lasase fara motiv sa se mandreasca si el cu ceva cand analizeaza cum a trecut ziua. Fiindca, desigur, un om fara ocupatie ca el nu are cum sa simta ca are o viata bogata decat daca ia fiecare clipa lipsita de importanta si face din ea o intreaga poveste.

Si nu s-a inselat. Era in unul din acele cluburi pentru copii intarziati care inca considera ca o bere e o bere, indiferent de mediul in care este ingurgitata. Cu pantofii ei ce sfidau legea gravitatiei, cu rochia cu buline fascinanta prin curajul de a reinterpreta trecutul, cu poseta usor sidefata lasata pe o masa din lemn nelacuit, Adela arata ca o adevarata raritate. Nu aveai cum sa nu o bagi de seama, cel putin asa au aratat flueieraturile razlete, dar suficient de insistente pentru a crea o oarecare rumoare la intrare. Ca si marele staruri din filmele italiene a comandat un Perroni si din spirit de infratire cu poporul l-a baut direct din sticla, lasand urme adanci de rosu pe gatul ei verde.

Din pacate pentru Adela, Victor chiar daca o vazuse, si ar fi fost imposibil contrariul tinand cont de comentariile despre ce ‘bucatica’ se faceau in jurul lui, nu s-a grabit sa vina sa isi depuna serviciile la picioarele ei. Asa ca primul Perroni a fost urmat de al doilea, si apoi restul au venit oarecum de la sine si alimentate cu multa bunavointa de Costel, un fel de cunostinta prea putin cunoscuta si similar de neinteresanta. Costel era insa posesorul unui automobil foarte deosebit si capabil sa il imite pe Beckam la stil, ceea ce orice ai spune, da bine si e potrivit intotdeauna.

La Perroni-ul cu numarul 5 lucrurile i-au devenit mai clare. A realizat ca de fapt nu i-a spus niciodata nimic direct. Totul a fost la nivel de sugestie. Si logic, el nu a inteles nimic, pentru ca se stie ca barbatii stau mai prost cu dezlegarea ghicitorilor. Asa ca s-a dus direct la el, un pic clatinat din motive evidente, a ignorat toata gasca de prieteni care o priveau pofticiosi si i-a spus ceea ce o macina:

- De ce esti asa retras, tu nu stii ca te vreau?

Moment in care Costel nu a mai fost asa de incantat si indatoritor asa ca si-a luat supermasina si a intins-o. Victor a ridicat din umeri plictisit de situatie, a luat-o de mana si a scos-o din bar.