Adela are niste topuri din acelea care stiu sa dezvaluie fara a-ti da impresia ca asta se urmareste. Bluze ale caror bretele obisnuiesc sa cada de pe umar atunci cand isi trece mana prin par, pantaloni sport cu fermoare ce asculta de ultimele reviste de moda si pe care in mod deosebit le accesorizeaza cu esarfe vesele ce dezvaluie ca minimalismul e o alegere voluntara si nu o dovada de lipsa de imaginatie.

Adela zambeste imaginii ei din oglinda, zambeste tuturor barbatilor pe care ii intalneste in cale, zambeste de cate ori ochelarii lui Victor par indreptati in directia sa. Si toti si toate ii zambesc inapoi. Fiindca se stie ca nu poti rezista unui gest bine plasat. Totul este incurajator, mai putin retinerea de neexplicat a lui Victor. Probabil ca nu prea a fost scos in lume si lucrurile astea il inhiba. E posibil sa fi avut pana atunci contact numai cu fete cu nasul stramb si dintii iesiti in afara, probabil ca erau si inculte si incapabile sa poarte o conversatie decenta despre arta moderna.

Pe toate acestea Adela le gasea un pic jignitoare, dar fiind un spirit libertin si decis sa treaca peste conceptia comuna ca e corect sa judeci pe cineva dupa persoanele cu care se inconjoara si-a repetat inca o data ca preferinta ei pentru Victor nu o va face si pe ea automat mai stramba. Oricum, pentru siguranta, mai scotea discret oglinda si isi privea cu atentie dintii. Asta in momentele cand nu era ocupata sa se prefaca deosebit de interesata de baile de soare care ii permiteau sa se intinda pe iarba sa isi inchida ochii si sa ii creeze astfel lui Victor senzatia incredibila pe care ar avea-o daca spatiul ar fi un pic diferit (de exemplu un pat intr-o camera cu lumina difuza) si totusi ar sta asa. Era imposibil sa nu simta si el atractia aia care zbura de la unul la altul electrizand firele de par de pe mana.

Si tot cu ochii inchisi Adela le (pluralul e necesar pentru ca din pacate era si Oana, nelipsita, pe acolo, noroc ca o mai trimitea din cand in cand sa ia sucuri reci) povestea despre barbatii pe care ii cunoscuse in viata ei. Erau de toate acolo, de la momente siropoase de liceu in care el a tinut-o timid de mana desi ar fi vrut de fapt sa verifice daca are sau nu sutien, pana la certuri de neconceput prin agresivitate. Si de fiecare data Adela arata in cate feluri se poate gresi intr-o relatie, cum aceasta ocupatie este un cosmar, un fel de cruce pe care trebuie sa o suporti, si daca se poate cat mai elegant. Virgina de Oana aproape se scursese in fata evidentei unei asemenea experiente si sorbea fiecare cuvant in parte.

Dar cine ar fi vrut Adela sa comenteze nu spunea nici un cuvant, ci doar o privea asa, concentrat, cu o expresie care nu dovedea nimic. Adela ar fi vrut cumva sa il faca sa inteleaga ce efort deosebit face numai in ideea ca ar putea sa mai accepte inca un asemenea monstru insensibil langa ea, mai ales unul care nici macar nu se poate lauda ca a iesit pe primul loc la olimpiada de la romana sau ca e capabil sa negocieze si sa puna mana la gat tuturor greilor industriei romanesti de pantofi din piele de crocodil. Dar este si ea un suflet sensibil, unul care uneori mai lasa garda jos, mai renunta la ratiune, mai spera ca de data asta va fi ok.

Si cu toata aceasta dispunere de forte, Victor facea ceea ce stia el mai bine, mesteca un fir de iarba si tacea. Asa ca Adela si-a spus ca pentru a ajunge undeva in urmatorii 20 de ani e cazul sa il zgaltaie. Intrebarea daca a facut vreodata sex i-a ridicat lui Victor ambele sprancene, i-a lasat paiul lipid de buza de jos, o mana la mijlocul drumului catre o zona de pe picior care parea sa il manance si l-a aruncat in cel mai idiot ras pe care Adela l-a auzit in viata ei. Si ea care credea ca experimentase toate dovezile de nesimtire masculina, dar lasa, ca va vedea el. De acum gata cu manusile, si-a spus in gand, pusa pe fapte mari.