Daca in seara respectiva adrenalina ravasita de intreaga intalnire a facut-o pe Adela sa nu realizeze ca se cam facuse de ras, a doua zi evidenta a pocnit-o in cap cu toata forta ei de necontestat. Nu s-a intamplat in nici un caz asa cum isi inchipuise ea. Nici nu a condus-o pana acasa carand indatoritor plasele. Nici nu s-a rugat de ea in fel si chip sa accepte o cafea. Nu a facut nimic ca sa se injoseasca astfel incat ea sa fie de acord, ca o mare favoare, sa il lase sa se apropie de ea.

Ba chiar dimpotriva, a realizat pe moment ce isi inghitea cu noduri laptele, care altfel ar fi un aliment lichid ce detine marele avantaj ca se prelinge fara probleme pe orice panta, deci si pe gat in jos (exceptand desigur cazul in care ai sta in cap). Asta ii dadea peste cap intreaga teorie cu este oka sa accepti pe cineva chiar daca nu iti place deosebit de tare. Doar nu l-a vazut la Oscaruri, ci pe strada, cumparandu-si singur flori. Daca este gay? i-a zburatacit prin cap intrebarea, ca orice femeie veritabila care nu intelege cum este posibil sa nu fie suficient sa o vezi o data pe strada ca sa vrei sa iti dedici ei intreaga viata. Mai ales cand este atat de generoasa incat iti adreseaza cateva vorbe.

Poate ca florile sunt gay, dar cainele nu, fiindca acesta presupune o viata ordonata si plictisita, asa cum persoanele gay nu ar putea avea vreodata. Asa ca nu e gay, ci doar incapabil sa isi vada propriul bine. Deci o prada sigura, usoara si recunoacatoare. Tot ce mai ramane de realizat este doar sa ii arate ca ea, Adela, este raspunsul tuturor plictiselilor sale. Poate asta il va face sa renunte la caine, care pe ea o cam indispune, fiind un lucru bine cunoscut ca put ingrozitor atunci cand sunt uzi.

Totul este sa nu il sperie, stiut fiind ca barbatii stau mai usor cu duhul si cu greu accepta sugestii. Asa ca Adela s-a uitat cu atentie in oglinda (ceea ce o ajuta intotdeauna sa se concentreze, regasindu-se cu adevarat si astfel sinapsele facand mai repede legaturile trebuincioase) incercand sa descopere acele lucruri fundamentale care o definesc si fara de care nici nu se mai poate vorbi de persoana sa, deci acele lucruri fara de care ar fi neantizata. Nimic, dar chiar nimic.

Probabil ca voi ati gandi ca asa ceva nu are cum sa nu fie o mare nenorocire, dar Adela ia ce e mai bun de la viata. Asa ca a realizat ca a dat peste o oportunitate, peste o mina de aur tocmai buna sa fie exploatata. Daca nu exista ceva fix si imposibil de renuntat inseamna ca poate sa fie orice, chiar si fiinta pasibila de a trezi pasiunea ardenta si de necontrolat a lui Victor.

Mai senina si sigura ca aventura de abia acum incepe Adela a renuntat la ideea cu cainele si a luat in schimb cu ea prin parc pe verisoara mai urata si boccie, lipsita de mari preocupari, deci tocmai buna sa indeplineasca rolul care i-a fost asignat. Sa ii spunem Oana, nume care te lasa in ceata in privinta oricarei personalitati sau averi detinuta de parinti. In aceste plimbari Oana avea voie sa taca, sa se uite un pic chioras prin ochelarii cu multe dioptrii si sa adune florile de pe marginea drumului, care in mod ciudat pareau sa ii produca o mare placere.

Iar ca dovada ca oportunitati exista cu duiumul, totul fiind sa stii sa le creezi intr-o zi au dat peste Victor pe malul lacului si Oana s-a dus intins la el si s-au imbratisat cu multa simpatie ca doi vechi prieteni. Si pe loc Adela a inteles ca mai bine de atat nu se poate.