In ale fasionului sint un profan. Se dovedeste acum. Desi sa zicem ca-mi plac hainele. Si am trecut, vorba aia prin multe haine. In urma cu decenii am purtat pantalonasi si pulovarase facute de manuta scumpa a mamiticii mele. Apoi am castigat banuti cu sudoarea fruntii. Suficienti insa cat sa-mi iau haine doar din piata. Haine aduse de "afara" de bisnitari. Mi-am luat haine si din second-handuri. Am trecut apoi la achizitiile facute prin en-grosuri. Prisma. Europa, Pavilioanele H. Gherete ce stateau sa cada, in care hainele erau inghesuite in saci ori stive de cutii.

Apoi sudoarea fruntii a inceput sa curga mai abundent, am reusit sa castig bani mai multi. Mi-am permis sa-mi cumpar haine din magazine

. Chiar din mall-uri, vai duamne ce realizare. Nume de firma. Bineinteles ca reusita respectiva trebuia sarbatorita. Prin tricouri pe care era scris mare numele firmei. Pe pept. Sa se vada ce haina de calitate porta snobul. Sa zicem ca trec si de perioada aia. Nu am trecut total, sint in trecere. Numele firmei e tot mai mic. Si mai mic. In sfarsit am lejeritate necesara la buzunar si la gandire sa-mi iau hainele ce-mi plac. Nu mai sint conditionat de locul in care le cumpar, nu mai sint nici adoratorul fanatic al firmelor cu renume.  

Dar intr-un fel la asta doream sa ajung. La firme cu nume si renume. E evident ca daca porti acum Armani si scrie mare pe tine Armani, esti cocalar. Daca porti D&G si scrie pe tine asta, esti pitipoanca. Calvin Klein e old, Cavalli poarta smenarii, GianfrancoFerre mafiotii. Hugo Boss e uitare, Hilfiger e pentru batraniciosi. Si alte cele. Asa am constatat eu. Acum sint super in voga, in fesion, cul, trendi si extra flendi numele...nestiute. Cel putin pentru profanii ca mine. Nume total necunoscute. Pentru ignoranti. Nume atat de rare incat e logic sa fie extrem de pretioase urechii. Si cunoscute doar avizatilor, cunoscatorilor profunzi ai industriei de imbracaminte.

Vai draga, mi-am luat un pantof Gugu Pogo grozav. Sute de euro am dat pe el, ceva rar, abia am reusit sa fac rost   - zice cate una. Vai fata, mi-am luat o rochie Max von Bicicla, ultima colectie-zice alta. In asemenea dialoguri interlocutoarea face ochii mari si scoate cate un vaaaaai apreciativ. Desi habar nu are nici ea de numele pomenite. Dar nu vrea sa recunoasca, pentru ca automat va fi catalogata drept proasta. Ramasa in urma, out of fesion. Si asa ceva nu se poate, o tanara femeie din lumea buna se descalifica daca nu a auzit de Blida Ugerus. Sau mai stiu eu ce denumiri pretentioase de creatori de unicate, ce fac cate o camasa pe an si o pereche de nadragi  la doi ani.

Asta se poarta acum. Numele alea de vi le-am spus mai sus, Armani si colegii lui de generatie, se fac pachet si se arunca la gunoi. La vechituri. Acum se poarta creatiile exotice. Si cu cat s-a auzit mai putin de ele cu atat sint mai la moda. Deci daca vrei sa faci o figura frumoasa, ia-ti o haina facuta de un neica nimeni. Poa sa fie si din Obor. Daca-i si ciudata rau, cu atat mai bine. Si spune cu voce tare, cu mandrie in ochi, cu convingere in cuvinte, ce mama dreacu porti. Aia de vor sa para cunoscatori te vor aprecia si se vor intreba pe la colturi cati bani ai dat tu oare pe bucata respectiva.

Aia de nu le pasa te vor aprecia pentru cine esti tu. 

Mai multe din gandurile lui dono despre o gramada de subiecte gasiti pe blogul lui.



 

­­­­­­­­­­­­