Mai multe din gandurile Florinei - pe blogul personal Basse.

Femeile din Suedia sint independente atat social cat si financiar. Si e la moda sa se apuce de facut copii dupa ce au siguranta financiara si sociala, adica o cariera, un job bun si un barbat pe care sa se bazeze.

Casatoria nu prea e in trend aici. Multi se casatoriesc dupa ani de concubinaj si dupa o gramada de copii. Probabil sa fie siguri ca e partenerul potrivit.

De obicei suedezele devin mame dupa 30-40 de ani si atunci cind fac copii ii fac unul dupa celalalt. Sa nu fie diferenta mai mare de 2 ani intre copii. Acest lucru e avantajos si din punct de vedere financiar.

Daca respectiva mama sta cu primul copil acasa 1 an si intre timp ramane gravida concediul de maternitate se poate prelungii pana la 3 ani.

Legea maternitatii incurajeaza atat mama cat si tatal sa stea acasa cu copilul nou nascut. La nasterea copilului tatal primeste 7 zile lucratoare libere pentru a fi alaturi de mama si copil. Pentru a-i ajuta si a se obisnui cu viata de familie.

Cand copilul are 6-8 luni tatal poate sa stea acasa si mama sa inceapa munca. Majoritatea suedezilor profita de acest lucru si deci isi impart sarcinile.

Dar sa revenim la oile noastre si la experienta mea de mamica.

La vreo luna si jumate de la nasterea lui Basse am fost la control. Ma plangeam medicului ca Basse bea doar 60 ml lapte si ca pe cutie scrie ca trebuie sa bea cel putin 180 ml. Medicul m-a intrebat simplu daca Basse e multumit si satul cu cit lapte bea si-am zis ca da. Deci fiecare copil are ritmul lui. Dar cine sa invete din asa ceva?

M-am stresat cu vorbitul lui Basse ca nu vorbeste bine si mult, in ciuda faptului ca vorbeste 2 limbi. Si m-am dus la logoped pentru linistea mea si nu a lui Basse. Iar dupa saptamini de teste si stres din partea mea logopedul mi-a confirmat ca am un copil normal si bilingv care are o mama cu mentalitati romanesti, unde copilul trebuie sa fie mai bun ca al vecinului…

Cand am fost prima data in Romania, Sebastian avea 6 luni si mi s-a parut stupid sa-i cumpar incaltaminte. Bineinteles ca am fost intrebata de ce nu are sandale in picioare. Raspunsul a fost pe masura intrebarii: pentru ca e sarac :)

 A 2-a noastra vizita in Romania a fost cind avea 2 ani jumate. Atunci am fost intrebata de ce nu l-am invatat sa salute in romaneste, cind el abia zicea citeva cuvinte si alea pe suedeza.

Iar in parc in timp ce se juca cu ceilalti copii o bunica m-a intrebat ce virsta are Sebastian. Dupa ce a aflat ca are 2 ani si jumatate mi-a zis compatimitor ca mai exista si copii anemici.

 Desi cuvintul, care nu mi-l mai amintesc exact, era mult mai degradat, un fel de retardat.

De unde pana unde concluzia ca Sebastian e retardat la 2 ani jumate? Doar pentru ca nu se incadra in standardele ei si pentru ca nepotul propriu i se parea mult mai avansat si dezvoltat decat copilul meu.

 Eu ma consider o mamica simpla care ii vrea binele copilului. Mi-am propus sa nu ma mai iau dupa ce zic altii sau dupa standardele unora. Concluzia la care am ajuns eu? Mamele sunt super femei cu super instincte ce se dezvolta pe masura ce copilul creste. Altfel nu ne-am descurca.