Inestimabilul  Geo Atreides ne-a onorat cu un post "caprioristic" in exclusivitate!

Ce idee, sa asemeni femeile cu caprioarele. Induce barbatii in eroare. Se preocupa sa apere "caprioara" si isi lasa jos garda. Genul de greseala care e fatala.Fiindca femeia n-are nevoie sa fie protejata. E perfect capabila sa se descurce singura, orice ar trimite in calea ei un univers nepasator.

Comparatia dintre neamul femeiesc si rasa felina e un loc comun. Si pe buna dreptate! Suprema gratie de ucigasi a felinelor le caracterizeaza. Miscarile languroase, minimale, spre a conserva energie, miscarile de pradator, camuflate, oare nu reflecta eternul dans al seductiei feminine? Privirea mereu inocenta, cand dragalasa, cand jucausa, este aceeasi si la femeie, si la felina. La amandoua ascunzand o furie mai mare ca cea a iadului, cum observa odata bardul.

Dar, la urma urmei, sunt un barbat; ergo, nu stiu nimic despre femeie. Mi le inchipui ca pe razboinici camuflati, tandri chiar, imi inchipui relatiile cu ele ca lupte (si sunt lupte!) – le vad cu ochii mei de barbat. in ultima instanta, adevarata natura a femeii imi scapa.

Spunea Frank Herbert ca femeile au un mod fizic de a trece de la adolescenta la maturitate. Spunea ca a purta un copil in tine timp de noua luni te schimba. Iata, o experienta ce-mi este pe veci de necunoscut. Un barbat se maturizeaza prin geniu sau prin suferinta (daca nu innebuneste inainte, bineinteles). Insa geniul e foarte rar, iar suferinta se ineaca in alcool.

Intr-o lume condusa de barbati, insistenta acestora de a ramane in adolescenta e ceva ce inspaimanta. Incapabili de a a-si controla impulsurile primare, instinctuale, nascute din carne si hormoni, ignora ce-i rational, chiar ce-i uman. Si astfel conduc spre dezastru.

Nu fac apologia femeii ca lider. A avea un copil nu te face mai intelept, nu (dar nici a avea un penis). Insa tempereaza o anumita inclinare a rasei umane spre distrugere. Focusul se schimba si se intensifica pe un singur lucru: spre a proteja viata. Daca barbatii au monopolul violentei, femeile il au pe cel al vietii.

La fel cum, dupa cum devine evident, barbatii sunt analitici. Reci, intr-o anumita masura. Sau cel putin asta imi reflecta propria scriitura de mai sus. Lipsesc sentimentele. Simtirea. Sunt lucruri care exista dincolo de cuvinte, argumentatii ieftine si silogisme puerile. Lucruri care ne definesc umanitatea... si pe care femeile le pricep cu o naturalete ce-mi starneste o invidie vecina cu disperarea.

Ca, de exemplu, dragostea.

Dar, de aici, discutia continua nu in scris, ci in bratele unei femei. Sa lasam pana jos, deci.