Cele mai multe probleme intr-un cuplu se nasc din cerinta fidelitatii. Am vrea sa avem puterea sa renuntam la ea, sa nu ne mai simtim incorsetati sau cu biciul in mana, dupa caz. Am citit sau auzit cu totii despre cupluri ‘mondene’ care nu au astfel de probleme, care se pot bucura de relatia lor pur si simplu fiindca au acceptat ca nu sunt singurii de pe lume.

In general filmul relatiilor pe care le traim se desfasoara in felul urmator: un el si o ea se intalnesc, se plac si traiesc fericiti si multumiti de ei insisi pana cand unul incearca ceva nou si celalalt afla. Apoi lumea se prabuseste, linistea se spulbera si daca relatia inca mai exista incep jocurile de culise. Unul dintre ei ia rolul de inculpat, celalalt de acuzator care ancheteaza si monitorizeaza tot. Sentimentele pe care le incearca numai pozitive nu se pot numi: furie, tristete, umilinta, regret.

De ce suntem infideli?

Pentru ca vrem ceva nou. Si chiar daca nu constientizam asta, atata vreme cat suntem atrasi de altcineva inseamna ca noutatea ne place. E o reactie normala. La fel vrem si un nou serviciu, o noua casa, un loc nou unde sa ne petrecem vacantele.

Mai sunt si niste explicatii masculine de genul ‘barbatii sunt vanatori’, ‘structural noi nu suntem monogami si nu ne putem multumi doar cu una’, dar sunt de fapt doar justificari care vor sa faca faptul social acceptabil astfel incat sa intervina acceptarea si nu sentimentele negative din partea partenerului. La fel de structural, glandural sau cum vreti sa ii spuneti si femeile sunt atrase de ceva inca neincercat. Doar ca ele ‘nu au voie’. Lor aceasta ‘greseala’ nu li se accepta. Sunt pedepsite, si nu doar de partener, ci si de gura lumii. Si atunci, stiind ca nu scapa niciodata bine dintr-o astfel de situatie, o evita mai mult decat barbatii.

De ce nu e ok sa fim infideli?

Pana la urma, daca tot gasim ca e o modalitate de a ne infrumuseta viata de ce nu putem face asta? Un raspuns s-ar gasi in sinonimul infidelitatii – inselare. Cu alte cuvinte am facut o declaratie care in sine contine o promisiune eterna. Am declarat ca ne place o persoana si ne place acum si in viitor mai mult decat oricare alta pe care o cunoastem sau peste care am putea da in viitor. Si daca cu toate astea nu ne comportam ca atare inseamna ca am inselat increderea persoanei respective. O presupunere destul de ‘dura’, nu vi se pare? Cine daca sta cu adevarat sa se gandeasca ar putea sa o faca fiind sigur ca nu o va incalca?

Avem insa nevoie de ea pentru ca investim foarte mult intr-o relatie. Si depinde de bunavointa fata de noi a partenerului nostru ca toata aceasta investitie ca sa nu se piarda. Pentru ca, orice ar spune el, nu da dintr-un sac fara fund – si timpul si atentia sa sunt limitate. Nu poate da in sapte parti fara ca nici una din ele sa aiba de suferit. Asa ca cerem o pozitie unica ca sa capatam cat mai mult, mai ales daca noi dam totul intr-o singura directie.

In plus, ne place senzatia de unicitate si nu de comparatie, competitie. Nu am vrea sa aflam ca altcineva e ‘mai bun’, ‘mai potrivit’ decat noi. Si daca celalalt nu incearca nu riscam nimic din linistea noastra, caci daca nu incearca nu stie cum ar fi fost daca ar fi facut o alta alegere.

Sa nu mai vorbim de planurile de viitor si lucrurile facute impreuna. Cu cat riscul de a nu se alege nimic de relatie este mai mare cu atat aceste viziuni ale binelui viitor dispar. Traiesti prin urmare de pe azi pe maine. Situatie cu care nici societatea nu este de acord. Asa ca exista legi care pedepsesc infidelitatea, iar fenomenul de a te distra in afara cuplului este privit foarte negativ.

Deseori m-am intrebat daca infidelitatea ma deranjeaza cu adevarat atat de tare precum m-am manifestat. Ma gandesc ca o mare parte din sentimentele negative au fost induse si de cadul in care traiesc, ca am fost invatati ca in caz de infidelitate sa reactionam cu furie, tristete, umilinta, regret si in nici un caz cu indiferenta si rationalitate rece. Si atunci, daca enervarea e mai mult indusa decat reala nu am putea face cumva sa stergem cu totul ‘problema’ pe care o aduce infidelitatea? Chiar este fidelitatea esentiala pentru o relatie de cuplu?