Chiar am fost facuta special ca sa duc specia mai departe prin cel putin un copil.? Nu stiu, desi 90% din oamenii ‘trecuti prin viata’ spun asta. Iar mai mult decat faptul ca nu stiu daca au dreptate, chiar ma enerveaza enunturile de acest gen. Pentru ca suna ca si cum sunt obligata sa fac un copil. Altfel nu ar exista nicio valoare a persoanei mele. Una care sa tina numai de mine. Si mai putem arunca si un pic de feminism aici si sa observam ca nimeni nu spune despre un barbat ca ar fi cu adevarat implinit doar daca are un copil.

Si totusi vreau un copil, asa ca am sa dau o replica colegei Marie Jeanne, care nu are nici ea o pozitie chiar pasnica. Se pare ca acest subiect scoate demonul din noi. Si am vrea ca toata lumea sa fie de acord cu noi sau altfel sa piara. Eu nu am sa cer insa tuturor sa aiba un copil numai pentru ca eu am de gand sa fac unul. Nu consider ca ar fi un act divin. Nici unul atat de natural incat daca nu il faci esti mai putin decat un animal. Si nici nu mi se pare ca un copil ar fi implinirea suprema a unei iubiri, unde iubire este conceput ca o felicitare cu sclipici si urme de buze roz.

Atunci ce m-a apucat sa fac asta? Pai sa vedem. Am 33 de ani si pana la varsta asta le-am incercat cam pe toate – am lucrat si peste 12 ore mai multe zile la rand fiind disperata sa obtin un anume rezultat, am stat si prin cluburi, de nu mai vedeam ziua la fata. Am avut timp pentru mine exact cat am vrut. Am avut timp sa stau numai cu mine insami si sa ma plictisesc. Am avut timp sa ma plimb. Si sa citesc. Si sa mananc la restaurante in fiecare seara. Si sa imi cumpar haine. Si sa imi urmaresc pasiunea de a scrie.

Si uite ca m-am lecuit. Nu imi mai pare deloc rau pentru timpul meu. Si nici nu am de gand sa il petrec in acest fel la nesfarsit, numai cu unele variatii minore. De genul - in vara asta plec la Buenos Aires in loc de Paris. Iar daca acest prag, cel mai dificil pentru iubitorii de libertate care suntem noi, actuala generatie, a fost trecut, ce anume m-ar mai opri?

In plus, din care am vazut la persoane apropiate, schimbarea femeii dupa ce devine mama chiar este reala. E adevarat ca pentru noi, cei care privim din afara, pare un pic enervanta. Fiindca nu intelegem nimic. Dar daca le intrebi pe ele se declara foarte multumite. Vorbesc despre sentimente pe care inainte nu le puteau avea. Si au o serenitate si un simt al valorilor de parca ar fi inghitit cine stie ce piatra filosofala.

Ei bine, toate acestea mie mi se par suficient de interesante ca sa nu vreau sa mor inainte de a le incerca. La fel cum nu vreau sa mor inainte sa fi vazut inca templele din Peru. Si ramaneti linistiti, prin acest articol nu incerc sa va conving ca e cazul sa faceti la fel. Voi sa faceti copii din dragoste.