Renasterea barbatilor   Despartirile mele sunt foarte neplacute. Si ce le face extraordinar de mult mai neplacute decat sunt ele déjà, este modul in care barbatii reusesc sa-si revina prea repede dupa dezastrul emotional in care am fost amandoi implicati.

La o evaluare superficiala, ai zice ca si barbatii sunt descurajati si pierduti atunci cand are loc despartirea. De obicei, incearca si ei acolo doua-trei manevre de o stangacie exemplara, sperand sa repuna lucrurile pe un fagas ok. Cum de obicei nu le iese schema lor primara si nici nu incearca pana in panzele albe, se cufunda in tacere si se resemneaza, asteptand cuminti decesul relatiei.

Dar inca de la inceput lucrurile nu merg cum trebuie. In timp ce noi ne spargem bucati si trecem prin chinurile iadului, barbatii nu-si pierd pofta de mancare si nevoia de a se uita la televizor. Ba chiar, atunci cand se cred singuri in camera, rad ca niste nesimtiti la ceva ce le apare acolo, pe ecran. Vreo prostie care ii deconecteaza de la atmosfera tensionata impusa de femeie.

Disconfortul emotional nu se lipeste de ei cu adevarat. De fapt, problema mea este ca la ei sentimentul asta tine in mod normal o saptamana. Si in cazuri mai grave, doua. Cat de frustrant poate sa fie asta? Ingrozitor. Apoi, fara femeia rea care le statea in coasta si ii obliga la doliu ca stare de spirit, lucrurile incep sa mearga din ce in ce mai bine. Mai o bere, mai niste junk food, mai o fata.

Da, pentru ei o despartire poate insemna ca trebuie sa-si regandeasca niste chestiuni administrative. Sa-si stranga lucrurile in niste cutii, desi nu au chef. Sa cheme un prieten sa-i ajute, desi n-au chef. Sa se mute intr-un loc unde nu e aragaz si o femeie anexata aragazului, care sa faca zilnic cafea buna dimineata. Si nici de asta nu prea au chef.

Si in timp ce noi, abia cand ei dispar din peisaj, incepem sa ne prabusim cu adevarat, indiferent a cui a fost vina, barbatii infloresc. Dupa scurta lor perioada de chin, legata mai mult de mutra mea neplacuta mai degraba decat de ce se intampla pe bune in inima lor, barbatii incep sa renasca. Si cand o fac, nu tin secret chestia asta. Totul se intampla in sunet de fanfara, in centrul orasului. Si la actiunea asta a lor participa tot universul.

Cand se desparte o femeie, lumea stie ca ea trebuie lasata in pace o vreme, pana sangele incepe sa-i circule normal prin corp. Lumea o ocoleste si ii este data o perioada de cateva luni in care sa-si puna viata in ordine, ca sa redevina o companie placuta. Cand se desparte un barbat, toti cunoscutii sar pe el sa-i prezinte femei care sa-l faca sa uite macar un pic ororile prin care a trecut alaturi de femeie. Si il cara cu ei la toate petrecerile si orice fel de eveniment social, pentru ca e singur, saracul:-(.

Atitudinea asta de care beneficiaza barbatul, plus stofa reusita din care e facut, rezulta in faptul ca barbatul despartit se deschide ca un boboc lumii intregi. De cele mai multe ori, pe langa faptul ca isi gaseste iute un inlocuitor mai bun pentru femeia care il deranja, face schimbari revolute si pe alte planuri. Daca era chelios ii creste par. Daca era contabil, devine rocker cu angajamente in Marea Britanie. Daca nu-si gasea cuvintele nici cat sa ceara paine onorabil, tocmai i se publica o carte de catre o mare editura.

Sa nu-ti vina sa te impusti cand vezi asa ceva? Ba daaaaa! Este insuportabil. Asta e tot.