Imi place nisa aia mica de barbati care sunt speciali, asa. Barbati care sunt misto pentru mine, bineinteles, nu pentru cate milioane de romance or fi la noi in tara. Chiar, care este raportul romanca/roman? Cate femei sunt si cati barbati exista in tara asta in care e aproape imposibil sa-ti gasesti perechea?

Imi plac barbatii cu umor mult, care calatoresc destul sau macar viseaza sa faca asta. Barbatii care nu sunt comozi, ci dinamici si vesnic in miscare, care au mereu planuri si nu vor se supuna unui mod de trai caldut. Ci incearca mereu sa traiasca bine, fara sa uite ca pe lume mai exista si altceva decat banii. Doamne, ce imi mai plac mie barbatii aia.

Si culmea e ca ma plac si ei pe mine, tare ma plac. Ai zice ca nu este, prin urmare, niciun conflict de interese. Si barbatii aia sunt asa de tari incat au mereu langa ei niste femei exceptionale. Talentate fie profesional, fie artistic, aratoase, placute, care au si ele umor, desi se intampla mai rar asta in cazul femeilor. Femei asa de exceptionale incat iti vine sa zici cateodata, cand ai self esteem-ul mai jos, ca ei totusi nu sunt de nasul tau.

Si mai trece niste vreme si deodata barbatii astia misto obosesc si simt ca le-a venit vremea si, rand pe rand, se insoara. Dar nu cu femeile alea exceptionale pe care le admiram eu. Si pe care le placeau si ei maxim. Nu. La bratul lor apare cate-o femeie al carei chip cu greu il poti tine minte. O femeie care e mai degraba tacuta decat stralucitoare prin aparitie publica si pe care o poti numi, daca e musai sa-i punem o eticheta, o femeie cumsecade.

Femeile astea care devin sotiile barbatilor exceptionali sunt nici inalte, nici scunde, nici blonde din cale-afara, nici cine stie ce brunete. Nu sunt pasionate de moda si alte nimicuri femeiesti fara rost. De obicei nu au pasiuni, dar daca ar fi musai sa aleaga una, ar fi curatenia exemplara mentinuta in casa si mersul la Cora. Poate ca cele mai creative dintre ele ar croseta cu pofta cate-un pulover, daca s-ar mai purta indeletnicirea asta.

Femeile alese de barbatii astia califragilistici sunt in general mame bune. In sensul ca petrec timp acasa, in compania copiilor pe care ii produc prin ce formula exact, nu stiu, poate prin inmultirea prin spori, cu sotii lor. Ele au grija cateodata, dar nu mereu, ca ei sa aiba sosete curate si ce manca seara cand vin acasa. Nu se omoara neaparat sa converseze si se obisnuiesc cu ideea sa-si vada de treaba lor, in timp ce sotul poate sa aiba un minim de libertate, cat sa nu simta jugul casniciei prea tare.

Ai zice ca femeia cumsecade ar trebui sa se insoteasca cu baiatul bun, alt exemplar de vaza al societatii. Si ca ar trebui sa-l lase in pace pe barbatul misto, care se potriveste unei femeie pe masura. Dar nu. Experienta arata ca, desi nimeni din anturaj nu intelege nimic, barbatul misto alege o femeie tare anosta. Sau chiar caraghios de disproportionata lui ca valori si atitudine, incat lasa pe toata lumea cu gura cascata.

De ce fac ei asta, nu se stie. Sunt zvonuri ca asta se intampla din comoditate. Femeia simpla in toate cele nu pune probleme, de niciun fel. Sau pune niste probleme care pot fi rezolvate cu un cadou sau o vacanta. Dar asta, nu-i asa, te face sa te intrebi ceva. Daca barbatul misto a optat pentru asta, desi stie ca se poate mult mai bine si daca a ales sa doarma cu femeia asta zilnic in pat si sa aiba copii care sa-i semene si ei, macar un pic, inseamna ca e ceva in neregula. Inseamna ca el nu e asa de misto cum credea lumea. Nu suficient de misto incat sa inteleaga ca lucrurile bune rau vin si cu chestii neplacute la pachet. Dar ca pe termen lung varianta asta, ultima, e mai buna decat in pat cu o gaina straina. Si ca vorba, si ca port.