In urma cu aproximativ o luna si jumatate, ma aflam in drum spre Londra pentru a participa la evenimentul global Samsung Pink Ribbon. Am intalnit acolo femei cu adevarat puternice, femei care au vorbit deschis despre cancerul la san si care m-au surprins prin curajul si forta psihica de care au dat dovada.

Nu este putin lucru sa abordezi subiecte atat de personale si de dureroase in fata a zeci, poate chiar sute de oameni, mai ales cand toti par sa iti soarba fiecare cuvant si sa te priveasca cu o oarecare compasiune in ochi. Si am aflat ca uneori compasiunea in exces doare mai mult decat boala in sine.  

Amanda Jones, minunata doamna careia i-am luat un interviu la momentul respective este un exemplu de vointa si ambitie cum rar mi-a dat sa intalnesc. Fiica sa in varsta de doar 33 de ani, s-a stins din viata in urma cu mult timp in mod fulgerator, cancerul de san cu care fusese diagnosticata neavand mila in cazul sau.

Aseara la Memento Coffee&Lounge (locul de desfasurare al evenimentul Samsung Pink Ribbon realizat in parteneriat cu 121.ro), am intalnit o alta femeie care poate constitui un exemplu de lupta impotriva cancerului la san. Voi vorbi mai mult despre ea, pentru ca ceea ce a reusit sa imi transmita aseara, nu au reusit toate materialele despre cancerul la san pe care le-am studiat de-a lungul timpului.

Se numeste Antoaneta Istrate, are cancer la san si vorbeste despre acest sensibil subiect cu aceeasi deschidere si usurinta cu care ar vorbi despre o noua pereche de pantofi.  

Antoaneta este poate cea mai asumata femeie din sala. Nu isi ascunde emotiile, zambeste larg si cu tot sufletul, lacrimeaza si ma face si pe mine sa lacrimez. Parca am mai intalnit-o undeva insa nu imi pot aduce aminte unde anume si in ce context.

Antoaneta isi pune viata pe tava si reuseste de la un punct sa ma faca sa ma implic mai mult decat poate mi-as fi dorit sa o fac. Nu este tocmai confortabil la nivel psihic sa patrunzi intr-o zona atat de dificila, in care realmente exista suferinta si dramatism.

Nu traim intr-o telenovela ci in viata reala. Iar personajele sunt mult mai complexe si mai pline de substanta. Nu exista scenarii decat pe termen scurt, dupa cum spunea Antoaneta. Iar asta te face mai organizat isi iti pune problema prioritizarii lucrurilor. Tot ceea ce nu faci cand esti sanatos esti fortat vrand nevrand sa inveti sa realizezi acum pentru a putea castiga batalia cu boala.  

Cand ai in fata un om precum Antoaneta Istrate ai doua variante: ori ramai si asculti pana la capat, ori te ridici si fugi mancand pamant, tragandu-ti valul ignorantei pe ochi si ascunzandu-te sub propriile tale temeri. Asta pentru ca tensiunea este mult mai mare, iar de obicei noi suntem obisnuiti sa teoretizam mai mult decat sa actionam.

Pe masura ce discutia curge, imi mai tai din agenda cate un eveniment. Fara remuscari de aceasta data. Nu de alta, insa incerc sa imi fac loc pentru o programare la medic. Cat de curand posibil. Cand auzi vorbindu-se despre citostatice, zile numarate si crampeie de viata, incepi sa iti dai seama ca la ora 13 :00 spre exemplu, in loc de pauza de masa poti merge la un consult medical.

Adevarul este ca ne este frica sa aflam despre un eventual diagnostic. O frica care se transforma in ignoranta si in ultima instanta intr-un monstru care ne intuneca ratiunea. Nu se intampla miracole dupa o discutie de 2-3 ore, insa ceea ce acumulezi la nivel emotional poti transmite la randul tau mai departe.  

Am facut mai mult decat sa vorbim. Am comunicat emotii si sentimente, dincolo de brosuri si statistici. In drum spre casa mi-am amintit si unde anume o intalnisem pe Antoaneta. Se intampla prin vara lui 2006, la o cafea in zona Unirii. Atunci imi povestea despre agentia sa de baby-sitting cu aceeasi energie cu care aseara vorbea despre cancerul la san.

Singura diferenta intre atunci si acum este ca are mai multe esarfe in dulap. Esarfe pe care a promis sa le arunce in momentul in care doctorul ii va spune ca este vindecata. Asta pentru Antoaneta a demonstrat ca se poate sa invingi prin puterea vointei. In caz contrar, ea este pregatita pentru orice. Asa cum fiecare dintre noi ar trebui sa fim.