Incerc sa intru la Gazon A, adica cea mai buna zona atunci cand vrei sa vezi orice concert din lume. Portiunea de dance si party din fata scenei. In aer e un praf de sa-l tai cu drujba. Ne inghesuim, mii de romani, printr-o tevusca cam cat o puta de furnica. Ne impingem ca la coada de la carne de pe vremuri. In jurul meu, oamenii calca peste copacei, turtindu-i la pamant. Praf, se ridica mereu praf. Il inghitim repede ca sa putem respira. Ne lipim, dar pentru un scop nobil ne lipim: pentru Madonna.

Ne asezam si in jurul nostru, mii de tarani. Cel mai necioplit public pe care l-am vazut de multa vreme incoace. Vezi cum e sa te obisnuiesti cu publicul crème de la crème de la concertele rock? Sa-ti fie invatatura de minte, Sana. Sa mai mergi din cand in cand si la Stefan Banica Junior, sa mai tii contactul cu realitatea. Vrem sa ne asezam in alta parte, ca poate stam langa oameni mai ca noi. Dar ne dam seama curand ca peste tot e la fel. N-ai cu cine domne’, n-ai cu cine. Parca sunt toti calatorii unui zbor low cost Bucuresti-Roma, multiplicati de prea multe ori.

Incepe Madonna cu ceva intarziere, dar nu asta e problema. Ci ca Madonna nu prea ne canta. Are un megashow pus la punct incredibil de bine. N-am mai vazut niciodata ceva atat de creativ si izbutit. Spectacolul contine vocea Madonnei prelucrata in studio, lumini si tehnologie care se impletesc intr-o lectie despre cum se face showbiz. Sa vedeti cusca aia multimedia care functioneaza si ca ecran pentru visuals, apoi se misca, se desparte in doua, contine un pian cu pianist cu tot si cateodata o contine si pe Madonna. E incredibila.

Dar Madonna mai mult ne danseaza decat ne canta. Danseaza admirabil, mai ales daca ne gandim ca are 51 de ani. Arata brici, are o atitudine foarte energetica. Costumele sunt superbe, ii stau bine. Ea e slaba, slaba cum am vrea noi, femeile de 20 si ceva si 30 si ceva de ani sa fim de slabe. E mortala.

Vocea Madonnei live se lipeste din cand in cand pe tot fundalul asta megacalifragilistic. Interventiile ei se simt imediat, e un fel de efect karaoke. Publicul este amorf si asta se simte groaznic. Degeaba urlu eu si dansez si aplaud. Se face o mica insula vie in jurul meu, dar zecile de mii de privitori sunt ca niste bucati de sapun fara clabuc. Pentru ca mai e o problema: Madonna livreaza un megashow, dar din pacate el nu poate fi vazut decat de catre o mica parte dintre oameni.

Noi, ceilalti, ne uitam la unul din cele doua ecrane prea mici si prea departe, deci nici alea nu se vad prea bine. E frustrant rau, pentru ca nevazand showul asta superb, nu ne ramane decat cantarea. Iar cantarea nu este dintre cele mai izbutite. Madonna simte publicul si energia lui negativa si se roaga de noi. Haideti Romania, asta e tot ce puteti? Daca ne intreba solistul de la The Killers chestia asta, saream in aer. Dar cand ne-a intrebat Madonna, s-a auzit un fel de mormait. Pana la urma un soi mai special de problema de comunicare. Noi nu prea am reusit sa o vedem pe Madonna ca era prea departe si de auzit nu era cine stie ce, asa ca ne-am bosumflat. Ea a simtit asta si a inceput sa ne urasca. Cred ca si-a concediat managerul pentru ca a adus-o in tara asta cu praf si oameni plicticosi.

Hai Madonna sa mergem impreuna la emisiunea Iarta-ma. Oare se mai tine? Ca sa ne zicem acolo, in public, tot ce avem pe inima. Am gresit toti, e drept. Si noi, si tu. Dar parca mai mult tu.

Iarta-ne ca nu am fost un public pe masura nevoilor tale. Si iarta-ne si ca am venit cu cele mai mari asteptari, sa ne distrezi adica pana la loc comanda. Si iarta-ne in final ca nu te-am placut prea tare, lucru de care ti-ai dat seama oh, asa de repede.

Si atunci te iertam si noi ca ne-ai servit un show brici de pus la punct din ratiuni tehnice, dar fara cantaret.