Hot City - Cultura urbana feminina

Iar sunt o budinca sentimentala

O budincă sentimentală moale și tremurândă care plânge înfundat în fața mașinii de gătit (știu că se cheamă aragaz, dar sună a anii '60) în timp ce învârte cu vârfurile degetelor roșii de ojă chiftele de carne pentru El, și doar pentru El, că ea e vegetariană.

Asta ar fi fost acum niște ani. El a plecat tiptil ca un hoț în urmă cu câteva minute. Nu plâng, degeaba m-am chinuit toată ziua să scot ceva lacrimi, conform ritualului, atunci când el e cum e și eu n-am nici o vină. Nici nu contează de ce a plecat. Pe fond și realist vorbind, nu s-a întâmplat nimic. Lui i s-a părut că... și eu m-am supărat că a putut să creadă așa ceva și el în loc să se oprească a înțeles că nu sunt sinceră. Cam asta e!

Știu că vorbesc ca un studiu al cercetătorilor britanici, dar majoritatea certurilor apar din cauza percepțiilor diferite asupra unui lucru. Rar oamenii intră în conflict pe motive concrete, de obicei e din cauza a ce a înțeles fiecare despre ceva. Dar mi s-a cam făcut greață de atâta luciditate din partea mea. În loc să alerg pe scări, să-mi smulg părul din cap și să-mi asum toată vina, stau si caut horoscopul zilei să văd dacă Andromeda în conjuncție cu Pluto a adus furtuna la noi în casă. M-am blocat pe canapea, cu laptopul în brațe, în loc să fiu lângă omul meu.

Aș vrea să mai am nebunia să sar pe geam în toiul nopții pe la spatele părinților ca să-i spun că nu răspund la mesaje că nu mai am credit pe cartelă și nimic altceva nu ne desparte. De simțit, simt la fel, poate mai mult dar mai altfel. Dar nu mai pot să nu-mi arăt iubirea șuie și goală.