Sophie Ward este unul dintre cele mai apreciate modele internationale ale momentului si una dintre putinele femei care nu s-a lasat fermecata doar de mirajul podiumului si de luminile reflectoarelor ci s-a gandit si la o profesie pe care sa o urmeze dupa ce va renunta la modeling.
Cu o diploma in limba engleza si studii europene, o carte publicata si o editura proprie, Sophie incearca sa exploreze diverse laturi ale artei, intr-o maniera proprie. Nascuta in Perth (Australia), Sophie Ward locuieste in prezent in New York, fiind manageriata de IMG Models.
In afara podiumului si a sedintelor foto pentru revistele de moda, Sophie are o viata perfect normala. Ii place sa scrie, sa se documenteze si sa isi petreaca cat mai mult timp in aer liber alaturi de sora sa (la fel de celebrul model Gemma Ward) si de prietenul sau.
Astazi am placerea sa va ofer un interviu exclusiv in Romania, pe care Sophie Ward a avut amabilitatea de a mi-l acorda. Veti descoperi o mica parte din modul de viata al Sophiei si mai mult decat atat, cateva aspecte ce pot servi drept sursa de inspiratie oricui are capacitatea de a trece dincolo de o simpla imagine de coperta.
Adina Necula: Sophie, in primul rand as vrea sa aflu cateva lucruri privitoare la familie si la copilarie. Stiu ca esti nascuta in Perth (Australia), intr-o zona linistita si extrem de pitoreasca. Ce amintiri ies la iveala atunci cand te gandesti la ceea ce in mod generic cu totii numim “acasa”?
Sophie Ward: Primul lucru la care ma gandesc este gradina. Imi amintesc tufisul de lemongrass care imi servea drept ascunzatoare atunci cand ma jucam de-a v-ati ascunselea cu sora si fratii mei. Ma cataram si in arborele de hibiscus pentru a ajunge la acoperisul din magaziei din gradina, iar zgomotul pe care il faceam cand il strabateam in mijlocul zilei, atunci cand se incalzea foarte tare, imi este si acum atat de clar in minte. Acoperisul era pictat in nuante de bleu si galben pal, iar noi obisnuiam sa coboram de acolo cu ajutorul unei franghii legate de cativa pini batrani. Ne situam cam la 4 metri deasupra solului si ne placea sa ne imaginam intr-o scena desprinsa din Tarzan: “The Tarzan Swing”.
De asemenea avem si un lamai. Imi amintesc cat de bine definiti erau spinii de pe trunchi si cat de solid si inchis la culoare era acesta din urma. Mama facea tot se putea din lamaile culese. Placinta meringue cu crema de lamaie era preferata mea, alaturi de clatite frantuzesti. Ambele erau adevarate delicatese la noi acasa, ca de altfel toate felurile de mancare pe care le pregatea mama.
"Nu stiam absolut nimic despre lumea modei, in afara bineinteles de ceea ce era prezentat in revistele pentru adolescenti: Miranda Kerr se afla pe coperta primului numar al revistei “Dolly” pe care l-am cumparat in 1998."
Adina Necula: Cum ai ajuns sa faci modeling? Erai pasionata de lumea modei sau pur si simplu ti-ai dorit sa incerci ceva nou si incitant?
Sophie Ward: Aveam 15 ani cand intr-o dupa-amiaza doi dintre prietenii mei de la scoala m-au intrebat daca mi-ar placea sa ii asist la un curs de modeling, pe care il urmau pentru a-si spori calitatile actoricesti. Si eu am urmat cursuri de actorie timp de mai bine de un an, iar cum nu aveam lucruri importante de intreprins in ziua respectiva, m-am gandit sa raspund invitatiei. Nu stiam absolut nimic despre lumea modei, in afara bineinteles de ceea ce era prezentat in revistele pentru adolescenti: Miranda Kerr se afla pe coperta primului numar al revistei “Dolly” pe care l-am cumparat in 1998.
Am mers la ora cu pricina pentru a-mi privi prietenii, m-am asezat pe un scaun in timp ce lor le erau predate cateva miscari tipice pentru catwalk, desprinse parca din anii ’80, iar inainte de a pleca am fost prinsa de umar la propriu si incurajata sa revin saptamana urmatoare. Aceasta a fost prima mea agentie. Prietenii mei au renuntat intre timp la orele de modeling, insa eu am ramas, agentii introducandu-ma pe podium si aranjandu-mi sedinte foto pentru editoriale in diverse reviste.
Adina Necula: Ai lucrat pentru atat de multi designeri si ai realizat editoriale pentru editii Vogue sau Harper’s Bazaar. Cum privesti la ora actuala industria modei? Lucrurile au evoluat extrem de mult in ultimii ani.
Sophie Ward: Cand mi-am inceput cariera in modeling, eram perfect constienta ca ceea ce faceam eu in Australia nu se compara cu activitatea tinerelor modele din New York. Insa poate lucrurile nu erau totusi atat de diferite. In urma cu 10 ani, a face modeling nu era o activitate atat de ravnita cum este la ora actuala. Din experienta mea pot spune ca modeling-ul nu era atat de mult in vizorul public.
In prezent, modelele sunt capabile sa influenteze fiecare aspect al industriei modei si mai mult decat atat, oamenii obisnuiti. Moda strazii si blogurile de moda au reusit sa aiba destul de multa forta. Mai mult decat atat, acesta sunt la fel de urmarite si de documentate pe cat erau modelele in urma cu 2 sau 3 ani. In esenta este ca si cum procesul de a face moda ar fi devenit mult mai transparent. Designerii au cautat intotdeauna sursa de inspiratie in muze, modele, in peisajul strazii, in oamenii din jurul lor sau in adancurile istoriei. Totul s-a schimbat, insa pare ca si cum ar fi ramas pe loc.
Adina Necula: Dat fiind ca lucrezi in moda de atatia ani, stilul tau vestimentar cred ca a suferit modificari. Cum ti-ai descrie stilul?
Sophie Ward: Intotdeauna am fost preocupata de modul in care ma prezint in fata celor din jur. Am traversat mai multe etape din punct de vedere al stilului: de la o adolescenta gotica pana la disco, hippie sau “power woman” desprinsa din anii ’80. In prezent ma situez undeva in anii ’70, in perioada Jane Birkin cu usoare accente gotic-romantice. La asta se adauga aspectele practice care tin de petrecerea verii in New York. Inca nu am suficienti pantaloni scurti!
Adina Necula: Care sunt designerii favoriti alaturi de care ai lucrat si de ce?
Sophie Ward: Mi-a placut foarte mult sa lucrez cu designeri australieni: Michelle Jank, Toni Maticevski, Tina Kalivas si Charlie Brown. Pe plan international am petrecut mai mult timp la sedinte foto decat pe podium, insa sa lucrez alaturi de Giorgio Armani sau Diane von Furstenberg pentru o anumita perioada a fost o experienta incredibila. Armani este un om de afaceri remarcabil, care si-a pus amprenta peste tot. In plus este un perfectionist si un vizionar. La sedintele foto tine extrem de mult ca totul sa fie in ordine, de la nasturi si pana la machiaj.
Cat despre Diane von Furstenberg este o persoana cat se poate de agreabila si am simtit-o ca o mama. De asemenea, prezentarile couture la Givenchy au fost adevarate spectacole. Nimeni din echipa nu dormea inaintea show-ului si totul era pus la punct perfect pana in cel mai mic detaliu.
"Daca as fi fost jurnalist de moda, cred ca as fi dorit sa ma situez undeva intre Andre Leon Talley si A.A. Gill."
Adina Necula: Sophie, te numeri printre putinele modele cunoscute (si) pentru aplecarea asupra studiilor universitare. Ai o diploma in engleza si studii europene obtinuta la University of Western Australia si ti-ai inceput activitatea ca scriitoare publicand o carte. Spune-mi cum ai reusit sa urmezi cursurile facultatii in paralel cu activitatea de model? In interiorul tau pare a se afla un mic laborator creativ, in care experimentezi diferite zone ale artei.
Sophie Ward: Ha! Da, chiar ma intreb cum oare am reusit? Cred ca ma numar printre acei oameni ( si consider ca acest potential se afla in fiecare dintre noi) care sunt infinit mai productivi cand au in fata lor nenumarate lucruri de dus la bun sfarsit. Imi amintesc ca intr-o luna in care aveam enorm de mult de lucru, citeam cursurile de filosofie (Heidegger spre exemplu) in timp ce probam haine in backstage sau asteptam sa fiu coafata.
Recunosc ca am facut multe sacrificii: timpul petrecut alaturi de prieteni, iesirile in oras seara, privitul la televizor inconjurata de familie etc. Pe de alta parte, nu regret nimic. Prietenii sunt inca langa mine, la fel si familia. Intotdeauna vor exista televizoare, cafenele si cocktail-uri. Cat despre concentrarea si memoria mea, cine stie cat ma vor servi la capacitate maxima? Mintea umana este atat de maleabila. Ma intereseaza mai mult sa vad ce pot realiza si care imi sunt limitele.
Metafora ta referitoare la un laborator creativ este cat se poate de potrivita in cazul meu. Totul este un experiment. Cateodata alaturarea anumitor elemente poate da nastare unor lucruri cu adevarat interesante. Alteori, finalul este complet ratat. Plangi putin, iti pare rau, iar apoi mergi inainte.
Adina Necula: Ai contribuit la unul dintre numerele revistei Vogue Australia. Iei in considerare posiblitatea unei viitoare cariere ca jurnalist de moda?
Sophie Ward: In trecut ma gandeam serios la asta, insa acum mult mai putin. Scriu frecvent pentru Harpers Bazaar si sunt editor al unei reviste australiene care se numeste “The Academy for Men”. Unul dintre jurnalistii independenti pe care ii apreciez este A.A. Gill, un englez care scrie scurte eseuri despre cele mai inedite preparate culinare. In termeni de jurnalism, incerc sa preiau si sa invat multe lucruri de la el, dat fiind ca are un stil absolut unic. Vocea sa nu este una compromisa. Daca as fi fost jurnalist de moda, cred ca as fi dorit sa ma situez undeva intre Andre Leon Talley si A.A. Gill.
Adina Necula: In putinul timp liber pe care il ai la dispozitie, obisnuiesti sa citesti bloguri de moda?
Sophie Ward: Imi place Fashion Gone Rogue pentru ca este mereu la curent cu editorialele si le publica in timp real. Urmarind blogul, chiar nu mai simt nevoia sa cumpar atat de multe reviste pe cat obisnuiam in urma cu cativa ani. De asemenea, imi place si blogul stilistei Djuna Bel www.djunabel.com. Blogul lui Tavi (aka Gevinson) a fost si el interesant pentru un timp.
Adina Necula: Sophie esti si fondatoarea editurii Paper Castle Press. Cum ti-a venit aceasta idee?
Sophie Ward: Hmm, cat priveste cartea mea, chiar nu am intentionat sa o public. Nici nu m-am gandit ca o voi termina de scris. Mai mult s-a scris singura prin intermediul meu. Nu a fost nimic premeditat. Intr-o zi cu multa zapada, in luna februarie a anului 2008, intr-un apartament situat vis-a-vis de Hells Angels pe East 3rd Street (New York), aveam o discutie online cu un editor din Australia care m-a intrebat daca imi doresc sa pun pe picioare o companie de publishing. Am spus “de ce nu?”.
El stia deja ca sunt interesata sa pun laolalta o antologie a celorlalti scriitori, o carte care sa celebreze diferentele in timp ce uneste fiecare voce printr-un subiect universal cunoscut. Aceasta a fost tema care s-a transformat in conceptul editurii, unde nu avem doar scriituri diferite care completeaza capitolele unei carti ci voci transpuse in carti de sine statatoare. Este foarte incitant si inspaimantator (in sensul bun al cuvantului) in acelasi timp.
Adina Necula: Ce activitati desfasori in timpul liber?
Sophie Ward: Vizionez filme si chiar recent am urmarit The Cove, alaturi de cateva pelicule mai vechi cu Ingmar Bergman. Imi place si sa gatesc. Stiu sa fac salate, clatite sau prajituri. Studiez pianul, ma plimb foarte mult prin New York, mai ales prin gradini si parcuri. Recent am descoperit cat de placut este sa ma plimb cu bicicleta pe malul raului Hudson.
De asemenea, ador sa merg cu feribotul pe o insula care se numeste Governors Island, iar ori de cate ori pot organizez picnicuri sau alte activitati care pot fi desfasurate in aer liber.
Adina Necula: Daca ar fi sa parasesti planeta si nu ai avea voie sa iei decat un sigur lucru cu tine din apartament, care ar fi acela?
Sophie Ward: Probabil ca as lua cu mine persoana cea mai apropiata. As fi singura daca as pleca de pe Pamant. Insa daca sora mea sau prietenul meu nu ar fi prin apropiere, as lua cu mine laptop-ul. Stiu ca pare a raspuns de tocilara, insa este singurul lucru lucru prin care as putea comunica. Ma intreb daca in spatiu as putea folosi Skype-ul? Cred ca as putea tasta pana mi-as da duhul, in timp ce as admira meteoritii si cercurile lui Saturn. Chiar as fi foarte fericita sa fac asta.
Noul facebook afecteaza imperecherea
Eu am feisbuc doar ca sa fac misto de astia care cred ca internetul e treaba...
Dilemele patului de om singur
Daca nu vrei un pat mic poti sa optezi pentru o canapea extensibila.
Exercitii care subtiaza soldurile
Nu m-am gandit la asta, dar e o idee f buna.