Hot City - Cultura urbana feminina

Moda in sfarsit isi revine sezonul acesta, apeland la imagini care au facut deliciul anilor ’60, ’70 sau ’80. Foarte multi critici aduc in discutie un nou tip feminin, insa  modul in care este pus problema consider ca este eronat din start. Femeia nu si-a pierdut de-a lungul timpului nici unul dintre atuurile care ii contureaza personalitatea si nici nu a ezitat sa se folosesca de ele atunci cand a avut ocazia.

Vorbim despre reinterpretari ale feminitatii si umplem paginile revistelor cu aprecieri care mai de care mai savante, cand de fapt femeia este una si aceeasi, este vie si nevatamata si nu ii lipsesc parti din creier astfel incat sa nu poata trece prin filtrul propriu anumite aspecte.

Am tinut sa fac aceasta paranteza, tinand cont de reactiile pe care le-am inregistrat in cercul de prieteni atunci cand le-am arata colectia Luella primavara-vara 2010. “Este o alta femeie” imi spunea nonsalant o amica. “Eu nu as vedea-o pe strada umbland asa”, completa alta. Ei bine, moda este un manifest in sine, un cumul ce tine de elemente culturale, care trebuie perceput dincolo de imaginile frumos ambalate de catre specialistii in marketing.

Luella Bartley ne transpune cu usurinta in perioada anilor ’60, insa are grija sa nu ramanem suspendate cu gandul numai acolo. Dincolo de machiajul expresiv in tonuri neon si de accesoriile capilare usor supradimensionate, fiecare piesa a colectiei luata separat poate fi purtata fara probleme.

Pornim de la cateva tonuri de bej nisipiu si rochii mini perfect structurate, cu pense care se preling din talie si continuam cu deux-piece-uri in nuante de galben limoncello sau bleu ciel. Un minimalism care imi aminteste de Audrey Hepburn si de liniile impecabil trasate, desprinse parca dintr-un tablou realizat de un artist cu fler.

Nimic nu pare sa constranga silueta, ba din contra ii confera libertate de miscare si gratie. Imprimeurile cu flori stilizate in degrade sau cu buline mari dispuse aproape matematic sunt completate de accesorii contrastante: fundele mari prinse in crestetul capului (rosu aprins, galben, oranj) sau gentile de mana cu diverse accesorii aplicate (mini buchete de flori realizate sau cornete cu inghetata).

La un moment dat remarcam chiar o rochie de un roz pal, alcatuita in intregime din volane mici dispuse unele sub altele, precum tutu-ul unei balerine prinsa intr-un dans melancolic din “Lacul Lebedelor”.

Accentul cade fara doar si poate pe zona soldurilor, acestora fiindu-le adaugat volum din croi: unele rochiile urmeaza tiparul “lalea”, bluzele in marea lor majoritate sunt foarte cambrate pentru ca de la talie sa de “deschida” asemenea petalelor unei flori.

Din colectie nu lipsesc nici pantalonii, in special cei scurti cu pense si putin bufanti, precum si cei cu talie inalta si conici. Iar ca o ultima remarca, nu credeam ca decolteul in forma de inima mai poate arata inca actual intr-o tinuta. Iar aici sta maiestria de a stii sa “reciclezi” cu cap.