Hot City - Cultura urbana feminina

In mod firesc orice eveniment de amploare are si parti bune si parti care sa spunem ca nu ii fac cinste. Festivalul de moda Pasarela de anul aceasta a avut ce-i drept mai multe parti bune decat proaste, nivelul prezentarilor fiind net superior celor de anul trecut.

­­
Asteptam cu nerabdare omagiul adus artizanilor modei. Vechile ateliere de croitorie inca mai supravietuiesc si m-as fi bucurat sa constat acest lucru nu doar din punct de vedere fizic.

Faptul ca inca exista o placheta prafuita de vreme undeva pe Lipscani sau un spatiu ingust in care troneaza o masina de cusut ce poate fi trecuta la piese de muzeu, nu garanteaza ca meseria de "artizan" s-a transmis in mod natural de la o generatie la alta.

Omagiul artizanilor modei a fost adus poate intr-o seara nepotrivita. Pe de alta parte orice alta seara ar fi fost, presupun ca nu ar fi bifat imbunatatiri substantiale. Interesul a fost imens ce-i drept. De aici poate si presiunea asupra organizatorilor si a celor care si-au expus creatiile.

La ora inceperii manechile nu erau nici pe departe machiate complet sau coafate, iar rochiile parca nu isi mai gaseau locul in harmalaia care se creease. 25 de nume au fost prezentate in paginile mapei de presa. Printre acestea, Casa de moda Venus, AZZARA by Mirela Pellegrini, ELLA by Cristina Stancu, Valentina Vidrascu si Silvia Serban.

In afara celor enumerate nu am putut deslusi cine ce a prezentat. Poate si fiindca toate modelele par sa fi fost inspirate de aceeasi fituica total depasita iar materialele luate dintr-un depozit oarecare.

Nu imi doresc sa generalizez, insa majoritatea tinutelor aceasta impresie mi-au lasat-o. Oare numai satinul poate fi folosit pentru a creea rochii? Oare mestesug si arta inseamna decolteuri cat mai ample si corsete croite indoielnic prinse la spate cu snur?

Imi amintesc de cataloagele Neckermann pe care le studiam cand eram copil. In cel putin unul din trei ateliere de croitorie respectabile puteau fi gasite si consultate. Iar aceia care se numeau artizani aveau grija nu sa reproduca ci sa adapteze modelele solicitate de client.

Mai mult decat atat "artizan" nu inseamna simplu executant. Sau cel putin nu ar trebui sa insemne.

Prezentarea organizata in cadrul Pasarela 2009 nu m-a convins nici pe departe ca anumite tehnici au fost transmise si imbunatatite. M-a convins in schimb de un fapt cat se poate de trist: ne place circul, cancan-ul si atmosfera de bazar. Altfel nu imi pot explica parada de plasticuri si de briz-briz-uri.

Cu toate acestea ceea ce am vazut in seara respectiva se regaseste in peisajul romanesc. Este o un segment care se adreseaza unui anumit public. Acel public care decupeaza o poza din revista si merge cu ea la croitoreasa.

Foto: Alex Buruntia