Hot City - Cultura urbana feminina

Istvan Cimpan si-a prezentat colectia in prima zi a Festivalului Pasarela 2009, la sediul Institutului Francez. Fiind singura colectie adresata publicului masculin din cadrul Pasarela, eram foarte nerabdatoare sa vad ce anume va prezenta Istvan si prin ce discurs estetic va uimi audienta.

­­
Am inteles foarte bine ce a vrut sa transmita Istvan Cimpan prin colectia sa, insa pacat ca lucrul acesta nu a reusit sa fie pus in valoare asa cum ar fi trebuit. Pe de o parte erau interesante de remarcat detaliile fiecarei piese in parte si finisajele.

Eu am reusit sa observ toate acestea dat fiind ca m-am pozitionat intr-o zona a salii pe unde modelele treceau foarte aproape de mine. Ceilalti invitati nu aveau insa cum sa observe decat daca priveau extrem de atent tinute.

Spun ca este pacat pentru ca au fost cateva elemente inedite care merita mentionate. Spre exemplu monezile pe care Istvan Cimpan le-a folosit pe post de nasturi si care i-au servit la accesorizarea sacourilor. Sau pensele din partea din spate a camasilor care le modifica din punct de vedere al volumetriei.

Pe de alta parte, nici modelele nu au servit prea bine scopului prezentarii. In mod cert Istvan si-a dorit sa puna in valoare anumite tipologii masculine, insa cred ca putea sa opteze pentru o alta modalitate de a face acest lucru. Nu de alta dar aparitia modelelor a distras complet atentia de la tinute si a starnit chiar mici controverse in sala.

Ceea ce mi-a placut din colectia lui Istvan Campan a fost modul in care s-a gandit sa redefineasca sacoul, prin intermediul jocului de materiale si al insertiilor de tricot. Trimiterea este in mod evident inspre zona de casual, insa la fel de bine putem vorbi si despre o tinuta de club sau de petrecere.

Un alt plus pentru cele cateva asimetrii remarcate in constructia redingotelor, a jachetelor sau a mantourilor si pentru combinatiile cromatice indraznete, intre tonuri neutre (gri, bej etc) si nuante puternice, acide (verde praz, mov, portocaliu, orsu, albastru marin sau indigo).

Foarte interesanti si jeansii, atent finisati si cu o platca dispusa in partea frontala. Croiul este usor conic, urmarind forma piciorului iar tighelele sunt pronuntate. Pacat insa ca unele detalii au fost acoperite fie de camasi, fie de sacourile putin prea lungi.

In privinta accesoriilor, lucrurile au stat cat se poate de bine, insa nu intr-atat incat sa fie cu adevarat spectaculoase. Daca pui o bratara lata de trei degete din metal peste un hanorac, fie el si mov, privirea nimanui nu se va opri asupra bratarii. Mai ales daca in compozitie se regasesc si pantofi din piele intoarsa viu colorati. La ce ne uitam mai intai? La camasa, la sacou, la pantaloni, la bratara care nu se remarca dar totusi exista sau la pantofii care sar in ochi de la distanta?

Tot la capitolul accesorii ma bucur ca nu am vazut si genti desprinse dintr-o alta poveste. Fie ca a fost vorba despre genti similare cu cele de laptop sau genti de umar supradimensionate, toate au fost integrate foarte bine in ansamblul colectiei, nefacand sub nici o forma nota discordanta.

Un proiect bun, realizat cu mare atentie pentru detalii, insa care nu a reusit pe deplin sa fie pus in valoare asa cum ar fi trebuit. Ideea ramane insa una extrem de inspirata. Din pacate nu si vandabila in aceasta forma.

Foto: Alex Buruntia