Hot City - Cultura urbana feminina

Putem captura mirosul unui oras intr-un flacon dincolo de referintele trivialului si ale descompunerii? Putem oare retrasa o harta afectiva a unei lumi in schimbare, supusa molozurilor speculatiilor imobiliare, parcurilor microscopice si lacurilor infestate?

­­
In interviul pe care l-am dat in iunie revistei Tabu discutam despre importanta mirosului in memoria locului, de mirosuri de Bucuresti si de Paris. Unul din cele mai afectate locuri de miros intr-o mare metropola este metroul. Loc unde se ciocnesc miresme de ieri si de azi, de sus si de jos, divin si pestilential, duhori si miresme ale diverselor culturi care vin in contact.

Am fost invatati ca a asocia rasa si miros, si implicit expresiile ramase in limbaj, este defaimator si rasist. Nimic mai fals! Oamenii din diverse locuri ale lumii si de diverse culori emana o paleta larga de arome - de la picant la dulce, de la iute la floral delicat, de la piersica la curry, metroul este un paradis al cunoasterii intre doua gauri subterane.

Dincolo de acest aspect care poate friza delirul, asa cum il regasim la cei care practica fetisismul olfactiv, exista mirosul propriu al gaurii negre. Acid, metalic, creozot, urina, dejectii… o intreaga lume care se scurge zilnic sub pamant. Parisul insa a demarat de mai multi ani proiecte care vizeaza ameliorarea atmosferei de metrou. Nu mai discutam de igiena devenita industrie, ci de acele interventii punctuale menite a conferi amprenta locului.

In metroul parizian se difuzeaza parfumuri menite a acoperi miasmele dar si a crea emotie. Suprarealista atunci cand sub pamant te izbeste un liliac in floare transpus hiper realist la Concorde, atunci cand la Opera descoperi lacramioare ce cresc in bezna sau pe culoare vintul aduce briza unei vanilii tropicale.

Pe alocuri exista gherete ce vand legume / fructe sau patiserie, plasate strategic pentru a profita de curentii de aer si a invalui trecatorul in mirosurile rezervate luminii. Dincolo de aceste experimente urbane exista parfumuri care s-au inspirat la propriu din mirosul orasului. Black de Bvlgari invaluie nota de bitum, cauciuc si fum intr-un nor de mosc senzual.

Comme des Garçons a creat cateva parfumuri inspirate de garaj, plastic, benzina si toate notele asociate cu universul sintetic al lumii moderne. La Paris exista arbori cu flori de acum 200 de ani iar parcul de la Versailles a fost "restaurat" dupa o furtuna puternica. Vara portocalii inmiresmati sunt scosi la soare pentru a parfuma aerul si stropii de apa ai artezienelor.

In Timisoara, altadata orasul rozelor, trandafirii pe care ii miroseam de copil au murit. La fel plopi, mesteceni, tei parfumati au fost rasi de pe fata pamantului. Cat oare din amintirile noastre olfactive nu se vor spulbera in vant?