Hot City - Cultura urbana feminina

Dupa o lunga perioada de asteptare, seria de evenimente organizate de Institutul Francez din Bucuresti si Ambasada Frantei sub egida “Pasarela”, prinde contur si mai mult decat atat, se prezinta ca un cocktail fashion extrem de concentrat din toate punctele de vedere. Anii trecuti, Pasarela s-a derulat de-a lungul mai multor zile si a inclus in program o serie de manifestari artistice, conferinte tematice si show-uri semnate de tinerii designeri din concursul “Espoir Mode”.

Moda in 2010 a revenit la propriu cu picioarele pe pamant, iar aspectele ce tin de situatia economica nu au mai fost privite drept simple insiruiri in tabelele complicate realizate de analisti. Extrem de multi designeri fac eforturi supraomenesti pentru a pune la punct o colectie si pentru a se mentine la un nivel minim in ceea ce priveste supravietuirea pe o piata scindata si cat se poate de eterogena.

Poate si din acest motiv, Pasarela anuntata anul acesta nu a mai fost inconjurata de atat de mult fast si nu a mai beneficiat de amploarea editiilor precedente. Important este insa faptul ca evenimentul a fost punctat, a fost readus in prim-plan, chiar daca la o scara mai mica si a beneficiat de prezenta unor formatori de arta remarcabili.

Pe de o parte, l-am regasit pe Donald Potard, fondatorul companiei Jean-Paul Gaultier si al Agent de Luxe, la conferinta sustinuta in Aula Bibliotecii Central Universitare. Donald Potard este un personaj cat se poate de cunoscut si de apreciat in lumea atat de speciala si de restransa a luxului, la ora actuala reprezentand peste 100 de creatori de moda, design sau frumusete.

Daca va intrebati cu ce anume se ocupa un “agent de luxe”, ei bine aflati ca misiunea acestuia nu este una deloc usoara si cu atat mai putin superficiala. Luxul este cel care dirijeaza inspre creativitate si aparent este lipsit de constrangerile ce tin de marketing. Pe de alta parte dezvoltarea unor proiecte inovatoare si de impact, prin intermedierea intre creatori si industrie, presupune un grad ridicat de responsabilitate si o cunoastere aprofundata a pietei.

Temele abordate in cadrul conferintei, au facut trimitere la insemnatatea cuvantului “lux” in contextul actual si la problemele pe care le ridica aceasta industrie. Elementele asupra carora a tinut sa puncteze Donald Potard nu sunt defel situate in afara sferei de cunoastere si nu se constituie in revelatii de ultim moment. Atributele unui produs de lux si tendintele manifestate pe piata in ultima perioada pot fi deslusite cu usurinta in orice situatie.

Demersul sustinut de Donald Potard, cred ca a vizat mai degraba punerea de probleme si reflectia asupra locului bine delimitat al produselor de lux in arsenalul preferintelor consumatorilor. Ferita in statisticile oficiale de scaderi majore, insa resimtind din plin efectele crizei economice, zona luxului a trebuit sa se reorienteze din foarte multe puncte de vedere. Iar dupa cum sublinia si Donald Potard, primul aspect care a trebuit consolidat sau dupa caz realizat de la zero, a constat in mesajul transmis catre clienti.

Ma refer aici la povestile care insotesc lansarea unui produs de lux, la rezonanta cu segmentul de clienti vizat si la dezirabilitatea care rezulta din tot acest pachet de marketing. Desigur a vorbi despre lux in conditiile actuale pare un nonsens. Daca este insa sa ne gandim la faptul ca o parte semnificativa  industriei de consum a preluat valorile luxului, incercand sa atraga consumatorii prin ideea de “exclusiv”si “limitat”, atunci discutia comporta aspecte firesti si necesare pentru a intelege mai bine modalitatea de pozitionare a anumitor produse.

In esenta, principiul este acelasi: crearea de obiecte vandabile… la care zona de lux vine si adauga inca un detaliu – dorinta dincolo de orice rationament. Luxul propune intotdeauna variante de care cu totii ne-am putea lipsi intr-o clipa, insa care prin prisma povestilor care se ascund in spatele lor si a modului in care sunt concepute, ne atrag ca un magnet si ne determina sa ni le dorim. Iar pentru un brand de lux, reusita mentinerii unei “masini de vise” active, reprezinta o provocare permanenta.

Un aspect mentionat de Donald Potard pe care il consider extrem de important in decriptarea tipurilor de consumatori, se refera la faptul ca luxul nu este doar un apanaj al persoanelor influente din punct de vedere financiar, ci tine mai degraba de educatie. Iar acest lucru l-am putut observa de-a lungul unor scurte reprize de analiza a trecatorilor in timp ce ma aflam in urma cu doua saptamani la Paris. Luxul este intodeauna discret, nu aduce cu sine ostentatie si nici nu poarta label-ul in vazul multimii. Luxul te face sa iti pui intotdeauna intrebari (unde oare a gasit doamna X, o fusta atat de bine croita sau ce tip de ceas poarta la mana domnul Y), fermecandu-te prin perfectiunea detaliilor si prin maiestria executiei, nu prin afisarea unui logo.



Mai mult decat atat, luxul este capabil de a flata sentimentele umane si nu este nici pe departe un moft scump, ci mai degraba costisitor, dupa cum spunea Donald Potard (pretul este ridicat, pentru ca si realizarea obiectului cu pricina a necesitat resurse din plin).



In mod cert, conferinta sustinuta de Donald Potard nu a atras atentia, dupa cum mentionam la inceputul articolului, asupra unor elemente invaluite in mister. Lumea luxului in sine este suficient de misterioasa, incat sa isi atraga de la sine diverse semne de intrebare. Ceea ce a reusit insa in mod cat se poate de oportun Donald Potard, a fost sa aseze pe agenda cateva teme de dezbatere, legate in mod indisolubil de tendintele actuale: cum descifram luxul in secolul XXI, ce tip de produse reusesc sa ne faca sa visam intr-o lume in care domina pragmatismul etc.



In partea a doua a zilei, Muzeul George Enescu a gazduit o expozitie performance inedita, intitulata “Regard Mode Roumain”. O expunere a celor mai interesante piese semnate de 15 designeri romani (selectati de directorul artistic Philippe Guilet de Saint Mart), printre care Andreea Tincu, Lena Criveanu, Lucian Broscatean, Roz Alb de Mura, Andra Clitan, Tatiana Strimbovschi etc.



Muzeul George Enescu este unul dintre cele mai interesante si pline de savoare locuri din Bucuresti, iar spatiul pus la dispozitie pentru aceasta expozitie s-a mulat excelent pe ideea de design ridicat la rang de arta.

In momentul in care am pasit pragul muzeului, am simtit conexiunea cu acea zona despre care Donald Potard vorbea cu atat de multa pasiune la conferinta sustinuta la ora 15. Un decor care a reusit sa exprime enorm, prin elemente vizuale puternice, conturate in forta si de un grafism incredibil.



Modelele si-au intrat perfect in rol, fiecare incapere ilustrand cate o ipostaza artistica marcata de intensitate. Miscari lente, priviri inselatoare, voalete ascunzatoare de mister sau dimpotriva imagini de gheata proiectate pe fundalul cromatic alternant.

O simetrie perfecta a dispunerii pieselor si o aliniere minutioasa a celor 15 universuri artistice diferite, insa atat de suav conectate intr-un punct de viziunea franceza asupra creatiei designerilor romani.



Intreaga atmosfera m-a facut sa ma simt pentru doua ore, la ceas tarziu de seara, ca intr-un castel al modei, lipsit de rivalitati, personaje migratoare sau intrigi de culise si presarat doar cu harul implicarii pus in slujba celei mai pretentioase cliente.

Fotografii: Alexandru Buruntia