Hot City - Cultura urbana feminina

Anul acesta mai mult ca oricand au revenit pe scena modei atat de multe piese vestimentare reinterpretate si reinventate, incat la un moment dat ma intrebam daca nu cumva este vorba si de o stagnare in ceea ce priveste creatia de noi forme si siluete.

­­
Intr-o oarecare masura cred ca este vorba si despre aceasta incapacitate sau lipsa de inspiratie in a aduce ceva nou in prim-plan. Pe de alta parte uitandu-ma la rochiile, mantourile sau sacourile din colectiile Louis Vuitton, Balenciaga sau Giambattista Valli, imi dau seama ca mai presus de orice se cauta o forma. Acea forma perfecta, care definea in urma cu ani buni de zile croitoria de lux. Acea forma pe care doamnele respectabile incercau sa o imbrace cu aceeasi pretuire si grija cu care isi puneau bijuteriile seara in casetele din catifea brodate cu fir stralucitor.

Se reincearca asadar aducerea in prim-plan nu doar a unor forme simpliste, luate in derizoriu de catre unii, ci a unor forme inspirate din arhitectura, care pun in valoare la maxim corpul si care necesita foarte multa atitudine pentru a fi purtate.

Cum se imbina insa aceasta sofisticare cu starea de austeritate care afecteaza in mod implicit si industria modei? Ei bine luxul si opulenta si-au gasit in aproape orice perioada locul in moda, insa de aceasta data pe langa ceea ce tine de imagine, regasim si alte elemente ce tin de atitudine si de concept. Mai precis, acea eleganta de moda veche, acel rafinament care transforma pana si cea mai banala rochie intr-o adevarata atractie.

Spre exemplu rochia neagra (little black dress) a fost reinterpretata intr-un mod original de Balenciaga. Volanele si formele convexe, asocierile de materiale inedite, colierele masive cu pietre stralucitoare… toate acestea aseaza rafinamentul si luxul la loc de cinste. Aceleasi volane sculpturale le regasim si la Jil Sander, intr-o abordare putin diferita totusi si materiale soft.

Cu toate ca par rigide la o prima vedere, piesele sofisticate scoase la rampa de designerii de renume sunt extrem de flexibile si maleabile. Chiar daca par colturoase, nicidecum nu iti produc disconfort atunci cand le atingi. Unele tinute includ anumite structuri, altele dimpotriva le exclud cu totul.

Sa aruncam o privire spre exemplu la mantoul crem din colectia Louis Vuitton. Gulerul foarte bine definit, manecile largi, talia marcata si jocul de volume din partea inferioara dau senzatia ca piesa in sine este desenata pe o plansa, nicidecum reala. Jacheta cu pricina este insa din lana, iar look-ul foarte structurat este indulcit de fusta lejera si fluida.

De asemenea, Jil Sander preia un sacou drept cu accente masculine si il transforma astfel incat sa devina o adevarata “piece de resistence” intr-un ansamblu. Tweed-ul nu mai este atat de moale si nu mai are acel aspect soft, ci este mult mai rigid si mai structurat. Gulerele foarte inalte rulate, taieturi verticale sau oblice, invaluie intr-o armonie perfecta corpul feminin care se misca liber, lipsit de orice constrangere.

In tot acest ansamblu, nu pot sa nu aduc in discutie si influentele etnice sau futuriste care s-au transformat in tendinte majore. Daca pana in urma cu ceva timp puteam vorbi doar de surse de inspiratie, la ora actuala vorbim despre trenduri. Iar daca mesajele de tip statement isi gaseau pana de curand suportul pe tricouri sau geci… au devenit acum mult mai vizibile si mai proeminente. Litere mari ingrosate, tuse groase de culoare, totul parca este dus la extrem, ca intr-un strigat de disperare.

Viktor&Rolph este un exemplu in acest sens. Colectia toamna-iarna 2008-2009 a surprins nu doar prin volume si culoare dar si prin mesajul afisat cu litere tridimensionale pe mantouri.

Gareth Pugh isi exprima si el mesajul prin tinutele high-tech inspirate de jocurile pentru pc sau de filmele SF. Linii drepte, precise ce nu lasa loc de interpretari, make-up expresiv… totul foarte rece si calculat.

Iar exemplele pot continua. Totul se reduce in cele din urma la cautarea unei forme perfecte, a unui mijloc de exprimare simplu dar percutant. Nu este nimic nou. Asta incercam sa facem cu totii de cand ne nastem. Iar cei care reusesc raman in isotire si constituie puncte de reper catre care ne intoarcem ori de cate ori simtim nevoia. Fiecare are o forma definitorie care este in fond si la urma urmei proprie… insa nu perfecta.