Hot City - Cultura urbana feminina

Marti seara, in elegantul cadru cu care deja ne-a obisnuit Athenee Palace Hilton, a avut loc prezentarea colectiei primavara-vara 2010 semnata Wilhelmina Arz. O colectie cu un usor iz asiatic, redat prin detalii florale discrete, asimetrii si jocuri de texturi inedite.

Ceea ce ma bucura este ca Wilhelmina si-a pastrat de-a lungul anilor acelasi stil minimalist, curat, reusind sa transmita atat de mult prin piese marcate de linii simple si precise. Colectia “Fragile” prezentata in cadrul “Soiree de la Mode VII” nu se indeparteaza asadar de viziunea artistica a designerului, plusand la capitolul unitate stilistica si concept.



Am apreciat rochiile simple, monocrome, din matase naturala prezentate in prima parte a colectiei, pentru fluiditate si pentru modul in care au pus in valoare silueta, precum si cele care incorporau usoare asimetrii in partea inferioara. In schimb, lungimile au fost neinspirat alese, senzatia fiind aceea de tinute create pentru varsta a treia.



Mai mult decat atat, Wilhelmina si-a dorit sa mearga mai departe in procesul creativ, alaturand catifeaua matasii sau bumbacului, intr-un mod nu neaparat fericit. Nuantele de indigo sau de lila si-au gasit corespondentul in ansamblul colectiei, insa acele accente de verde smarald nu au incantat privirea decat atunci cand s-au alaturat tonurilor neutre de gri sau bej.



Un plus pentru modul in care Wilhelmina a stiut sa redefineasca sacoul, punand in valoare silueta prin pliuri si volumetrii destept plasate, precum si pentru acea rochie cu revere inspirata in parte de portul japonez si cu iz de budoir.



In finalul colectiei am remarcat de asemenea cateva piese "interesante" prin modul in care au fost concepute: pantalonii cu talie inalta de un alb optic, incinsi cu un brau rosu sangeriu si rochiile mini asimetrice, cu materiale infasurate, innodate si prinse inventiv in diverse puncte. Drapaj mi s-ar parea prea mult spus, dat fiind ca tinutele la care fac referire pareau a fi proaspat iesite din atelierul de creatie, cu tot cu bolduri, insemne etc.



Nu in ultimul rand, trebuie sa remarc machiajul destul bine realizat, in tonuri de roz si alb sidefat (emana prospetime), insa fara nici o legatura cu sursa de inspiratie: Japonia. Tenul ar fi trebuit sa fie mult mai deschis, iar tonurile de roz nu aveau ce sa caute intr-o atat de mare masura pe tample si pometi.

Am apreciat in schimb coafura spectaculoasa cu flori in nuante pastelate atent prinse printre suvitele de par, ceea ce m-a dus cu gandul la florile de cires, care in cultura japoneza semnifica natura efemera a fiintei (de aici probabil si denumirea colectiei “Fragile”).

Fotografii: Alexandru Buruntia