Criza economica se simte intr-o oarecare masura si la Paris. Dovada ca unele dintre cele mai importante case de moda decid sa isi organizeze show-urile in spatii largi care insa sa coste putin. Halle Freyssinet se prezinta ca o zona cu iz industrial, situata undeva la marginea orasului, care cuprinde mai multe hale in care pot fi organizate evenimente. Spatiul nu costa atat de mult cat cel de la Palais du Tokyo, iar daca grupezi mai multe show-uri in aceeasi locatie atunci ti-ai asigurat prezenta tuturor invitatilor.
La Halle Freyssinet au avut loc prezentarile Talbot Runhof, Dress 33, Hermes si John Galliano. Cu metroul am ajuns relativ repede, iar masa de oameni care se indrepta spre locatie, m-a condus direct acolo unde trebuia sa ajung. Japonezii si chinezii vorbesc o franceza atat de stalcita incat iti este mila atat de limba cat si de chinul lor. Iar engleza la ei este tot un gen de strutocamila. Insa e ok. Reusesti cu rabdare sa scoti de la ei ce te intereseaza.
La prezentarea Talbot Runhof am stat in primul rand, alaturi de asiatici. Doamnele pe tocuri cat mai inalte, domnii imbracati ca doamnele insa fara tocuri... de data aceasta. Fotografii incepusera sa bata din palme, caci show-ul intarzia sa inceapa, iar la intrare paznicii isi faceau datoria cu sarg. Adica indrumau politicos pe cei fara invitatie spre iesire.
M-am intalnit si cu Dan Lecca, celebrul fotograf roman care lucreaza de ani de zile pentru Harper’s Bazaar editia americana si am reusit sa ii iau un mic interviu. Noroc pur as zice, dat fiind puhoiul de oameni de la prezentari.
Intrarea la Hermes constituia o ambitie... mai mult pentru mine. Insa cand am iesit de la Talbot Runhof, mica “manifestatie” din fata halii unde urma sa aibe loc show-ul mi-a taiat putin aripile. Asa incat m-am apucat sa fotografiez pe cei care veneau in numar tot mai mare la prezentare. Din nou asiatici, modele pe tocuri ametitoare, genti Chanel si gay aratand foarte sic in sacouri Balmain. Cum spuneam, privim, admiram, dar nu judecam.
La o hala situata lateral, urma sa aiba loc prezentarea John Galliano. O poza din backstage m-ar fi tentat, insa cu toate ca am mers din usa in usa pret de vreo 100 de metri tot nu am reusit sa intru. In schimb doua modele de origine rusa, coafate si machiate au avut amabilitatea de a-mi spune cateva cuvinte despre show-ul ce avea sa se desfasoare.
Nu prea multe insa caci totul este confidential... insa macar am vazut de aproape look-ul John Galliano pentru primavara-vara 2010. De intrat nici nu s-a pus problema... locuri limitate spun francezii, afisand un zambet fals. Limitate a se citi “doar pentru clientii fideli si buyeri”.
Dupa prima zi aveam destule materiale de postat pe internet, insa wireless-ul la Paris este o adevarata provocare. Pica de 10 ori in 5 minute si nu poti face absolut nimic, decat daca stai pana la 3-4 dimineata. Ceea ce am si facut de altfel. Uite, inca o reusita in lupta cu fortareata Paris Fashion Week! V-am spus ca nu ma las doborata atat de usor.
Ziua a doua a insemnat trezitul la ora 10 si pregatirea pentru prezentarea singurului designer roman inclus in calendarul oficial al Saptamanei Modei de la Paris: Ingrid Vlasov. La Musee de l’Homme, aceiasi bodyguarzi francezi nu vor sa inteleaga ca am invitatie si ca trebuie sa intru ca incepe show-ul.
Un cor a capella a sustinut defilarea semnata Ingrid Vlasov, iar regia pusa la punct de Alin Galatescu a fost ca de obicei impecabila. Semn ca iata daca se vrea se si poate. A fost singurul moment petrecut la Paris cand m-am simtit mandra ca sunt romanca.
Daca ar fi fost aici japonezii care au stat in primele randuri la Hermes sau Galliano ar fi murit de invidie. Si uite inca un pas inainte in cucerirea Parisului!
Am trecut pe langa Tour Eiffel inclinandu-ma in semn de respect si parca l-am vazut si pe el facand acelasi gest cu coada ochiului.
Insa numai eu l-am vazut. Restul turistilor se grabeau sa urce cu liftul si sa admire panorama. Spre seara m-am lasat cucerita de Notre Dame si de stradutele Cartierului Latin, rememorand cele petrecute in timpul sederii mele la Paris.
A fost o lupta care pe care, in care fiecare am avut la un moment dat un avantaj. Insa fortareata, chiar daca nu a fost totalmente sparta, cel putin a fost subrezita. Iar data viitoare promit ca nu va mai ramane nimic din ea. Paris, al meu esti!
Fotografii realizate cu Samsung i8910 HD.
Oda barbatului in rac
.......superb,acum inteleg multe,nu stiu daca rezist,oricum fericita ca si cu...
Bratari impotriva starilor de greata
intr adevar functioneaza,pana se largesc .
Exercitii pentru gambe suple
Le am incercat ,sa vedem rezultatele.