Hot City - Cultura urbana feminina

Nu am de gand sa va dau lectii cum sa slabiti. Nu ma pricep catusi de putin la partea cu renuntatul la alimente. Cred ca este ingrozitor. Numai gandul ca nu poti face ceva te incita si mai tare sa incalci interdictia.

Iar in ce priveste o alimentatie care sa va subtieze stiu chiar si mai putin. Caloriile, carbohidratii, zaharurile, combinatiile si cantitatile in care trebuie sa se gaseasca reprezinta pentru mine ceva la fel de complicat ca si chimia. Iar la chimie luam numai 4, de am fost nevoita sa ma mut la uman daca vroiam sa reusesc sa trec clasa. Asta ca sa intelegeti ca nu pretind ca v-as putea da sfaturi daca aveti mai multe kilograme decat ar trebui ca sa va simtiti multumite.

Vreau insa sa va spun ca este atat de minunat la -18 kilograme incat merita orice efort. Faptul ca poti arunca pe tine orice cand te scoli dimineata si sa arati bine este reinvigorant, ca si cum ai primi un mare premiu zilnic. Ca sa nu mai spun ca ai o mult mai mare pofta sa faci orice, de la a-ti cumpara niste haine noi, pana la a iesi din casa la o plimbare cu prietenii. Cheful de viata creste direct proportional cu kilogramele pierdute. Si la fel de mult se imbunatateste si starea de spirit.

Da, va spun banalitati. Lucruri pe care le cunoasteti sau, mai exact, credeti ca le cunoasteti. Dar adevarul incontestabil este ca ne obisnuim cu noi fiind grasi. Si uitam cum se simte atunci cand traiesti cun un numar echilibrat de kilograme. Altfel nu am vedea atat de multe persoane plinute pe strada. Persoane care nu au niciun motiv sa fie asa: nu sunt nici bolnave, nici nu sunt inchise intr-o camera cu un domn rau care le pune pistolul la tampla si le obliga sa inghita tot daca mai vor sa isi vada vreodata pisica.

Si ne obisnuim cu noile dimensiuni cu atat mai usor cu cat cresterea in greutate s-a intamplat treptat. Deja ne-am cumparat haine noi, lumea din jur s-a resemnat cu ideea ca suntem mai pufoase si nu ne mai arunca remarci ironice. Ba chiar putem sa ne pacalim ca aratam foarte nurlii si sa ne dam genele peste cap ca si cum nici usturoi nu am mancat, nici gura nu ne miroase. Din cand in cand, cam la o distanta de 4 luni ne soptim in barba ca nu se mai poate, ca vom tine o cura cum nici cu gandul nu gandesti. Si vom scapa din minciuna in care ne invaluim. Dar cum motivatia este minima, fiindca deja am imbratisat noua identitate, de la primele semne ca este dificil sa tii cura vom renunta. Si cel mai probabil o vom lua lejer, lejer tot in sus.

Eu am slabit 18 kilograme in 9 luni, dupa ce tot in 9 luni le pusesem anul trecut inainte de nastere. Si nu am facut niciun efort special. Asa s-a intamplat sa reactioneze organismul meu la efortul prelungit la care a fost supus. Deja ma impacasem cu greutatea in plus, nu o mai vedeam ca pe ceva urat sau deranjant, chiar daca ma loveau din cand in cand clipe de luciditate. Si acum imi pare rau ca nu am incercat cumva sa slabesc mai repede, atat de fantastic se simt corpul si sufletul la o greutate decenta.  Prin urmare va spun voua, slabiti, nu mai tot amanati, beneficiile sunt mult mai mari decat va inchipuiti!