Hot City - Cultura urbana feminina

Ioana Nicolescu s-a stabilit la Paris in urma cu 17 ani. A lucrat ca buyer pentru cateva case celebre si a reusit sa isi contureze un CV la care altii doar viseaza. Nu ii place sa vorbeasca despre propria persoana, nici sa se laude cu realizarile sale, ci este mai degraba curioasa sa descopere oameni interesanti alaturi de care sa poata iniatia colaborari.

M-a surprins firescul discursului ei si lipsa oricarui artificiu inerent unei discutii fata in fata cu un jurnalist de moda curios sa afle cat mai multe detalii despre activitatea desfasurata la Paris. Am intrebat-o pe Ioana despre ce inseamna sa fi buyer pentru o casa de lux si despre o lume inexistenta in Romania. Cel putin pentru moment.

Adina Necula: Ioana, tu traiesti de ani buni la Paris si te poti mandri cu un CV la care altii doar viseaza. Inainte de a te intreba cum ai ajuns acolo si ce anume a implicat activitatea ta, am sa te rog sa imi spui cateva cuvinte despre tine si despre formatia ta.

Ioana Nicolescu: Am avut norocul sa fac parte dintr-o familie unde simtul estetic si arta faceau firesc parte din cotidian, iar ambii parinti sa fie artisti. Bunica canta la pian si desena si chiar daca statea acasa, era impecabil imbracata, machiata si coafata. In anii negri in care era o realizare sa fii eleganta deoarece sau nu se gasea nimic, sau toti aveau aceleasi lucruri luate cu pile pe sub mina "facute pentru afara", bunica era deosebita cu o garderoba relativ mica. Motto-ul ei "sunt prea saraca sa-mi iau ceva ieftin", era un adevarat lifestyle pe care l-am preluat mai tarziu.

Am stiut ca trebuie sa fac creatie vestimentara dintotdeauna si nu a fost de mirare dat fiind ca am facut artele plastice, chiar daca poate fi considerata ca o lipsa de originalitate (avand in vedere ca toata familia trecuse pe acolo), chiar daca am ezitat mult intre arta plastica si Conservatorul de muzica. Am continuat apoi cu specilizarea tot moda la Paris, de designer si coordonatoare de colectie.  

Adina Necula: Ce anume te-a atras la Paris si cum ai decis sa ramai acolo?

Ioana Nicolescu: A fost o alegere "lenesa" si oarecum fireasca. Moda "se intampla" acum 15 ani la New York sau Paris. Cand am luat decizia, eram in Norvegia. Parisul e apropiat de cultura si felul nostru de a fi, e la 2 ore 30 de Bucuresti, practic nu ai probleme de decalaj orar comparat cu New York. Pentru studii de moda mi s-a parut logic. Apoi am inceput sa lucrez, m-a luat valul si asa am ramas aici. Azi prefer New York, are o energie foarte diferita de Paris si daca acum ar trebui aleg, as decide poate altfel.  

"...daca nu eram buna la analiza si cifre nu ajungeam buyer"

Adina Necula: In Romania nu putem vorbi despre buyeri pentru ca acestia (inca) nu exista. Spune-mi ce presupune meseria de buyer si cum ai deprins-o tu?

Ioana Nicolescu: In Romania la ora actuala nu se ia in serios aceasta profesie, cei care nu stiu despre ce e vorba cred ca e foarte usor sa fii buyer sau stilist. De fapt e la fel de falsa impresia ca si de a decide sa fii director financiar. Daca m-a ajutat foarte mult formatia initiala si experienta de designer pentru a stii vinde un produs si detecta trendurile si a le impune ca buyer, daca nu eram buna la analiza si cifre nu ajungeam buyer.

La inceput a fost dorinta de a fii cat mai eficace ca designer si a intelege cerintele pietii si a clientului final prin analiza rezultatele vanzarilor. Rapid, m-a amuzat si mi-am dat seama ce indispensabila era previziunea si informatia rapida, pentru ca imi permitea anticiparea cerintelor pentru viitorul sezon pe care le confruntam cu trendurile.  

Daca ar sti profesoara mea de matematica de la Tonitza cat de tare ma amuza acum cifrele si analizele, ar cadea de pe scaun!

Adina Necula: Cum arata programul unui buyer intr-o zi obisnuita?

Ioana Nicolescu: Depinde de momentul sezonului. Nu prea exista zile obisnuite, anul e ritmat de colectii, de prezentari interne, si de calatoriile indispensabile care pica dupa. Daca sunt in timpul prezentarilor, nu ies din show-room cate 10 zile. Zilele incep la ora 9 si impreuna cu ceilalti buyeri, echipa merchandising, marketing si echipa comerciala trec in revista colectia pe categorii de produse (fustele, bluzele, jeansii, hainele, accesoriile, etc...).

Obiectivul e sa alegem din colectia conceputa de echipa de stil (prezentata cu cateva zile inainte) produsele far atat pentru buticurile marcii cat si pentru campaniile publicitare ale brandului. Un magazin mic de la munte nu va avea aceleasi nevoi si nici aceeasi clientela ca un magazin mare dintr-un cartier chic din capitala.

Cand nu sunt in prezentari incep ziua cu performantele realizate in ziua precedenta de diversele buticuri si ma asigur ca magazinele sunt aprovizionate cu produsele de care au nevoie. Daca lipseste marfa in magazine sau daca produsele din magazine nu sunt adaptate si nu se vand, e una dintre responsabilitatile principale buyerului. Luni imi rezerv o ora ca sa parcurg rapid presa -  sa vad daca vreun produs al marcii a aparut in presa, ce noutati apar, sau verific daca e indeajuns stock sau daca va fi livrat curand. Verific si confirmarea trendurilor, pe care le-am "simtit" deja la targuri, ceea ce este esential pentru un buyer cat si pentru designer.

Daca nu cumpar colectia in showroom, sigur comand produsele - pentru asta am nevoie sa merg in magazine si in general vorbesc cu vanzatoarele care-mi confirma ce "simt" si cum reactioneaza clientii. Nu prea am timp sa iau pranzul, sunt intr-una contra cronometru. Probleme de productie, intarzieri de livrari, produse oprite in vama sunt partea mai putin glamour a jobului si fac parte din cotidian.

Dupa ce cumpar colectia, calatoresc sa vad implantarea colectiei pe care am construit-o de exemplu pentru Singapore cat si inaugurarea noului lor magazin. Ma duc pentru cateva zile la New York pentru targuri sa vad trendurile si sa fac un shopping (pentru marca, nu pentru mine!). Calatorii scurte, cu un planing foarte intens, de 4 sau 5 zile, in care lucrez cu oameni foarte profesionisti cu care e o adevarata placere sa ma vad si care imi usureaza enorm munca.

Ziua se termina pe la miezul noptii, insa mobilul e deschis in permanenta, cu decalajul orar vreau ca echipele din Franta sau Asia sa stie ca se pot baza oricand pe mine. E o meserie bazata pe respect, o data am fost sunata la 7 dimineatza in week end pentru o urgenta !  

"Daca nu esti gata sa refaci o funda de 10 ori pentru ca nu e perfecta, luxul nu e pentru tine." 

Adina Necula: Ce inseamna sa fii buyer pentru o casa de lux?

Ioana Nicolescu: Un buyer pentru o casa de lux inseamna in primul rand sa fii pregatit mental pentru orice situatie, cu un mare zambet. Sa stii sa fii extrem de exigent cu tine si cu ceilalti, reactiv si sa gasesti solutii in spiritul casei, fara sa uiti o clipa ca ambalajul, adica buna crestere, politetea si felul in care vei servi aceste solutii sunt foarte importante.

Retail is detail spuneam la Prada. Daca nu ai microbul detaliului perfect facut, uita atunci de lux! Daca nu esti gata sa refaci o funda de 10 ori pentru ca nu e perfecta, luxul nu e pentru tine. De aceea se cer oameni cu o anumita experienta si care cunosc bine exigentele mediului. Cultura moda - lux e esentiala si prin asta nu ma refer sa bati ultimile cluburi sau sa asculti ultimul Lady Gaga, ci o adevarata cultura si istorie a luxului, clientii apartinand de generatii acestui mediu si cerandu-ti un plus pe care nu-l gasesc la celalte case.

Moda si luxul au fost intodeauna legate insa moda nu inseamna automat lux. Si daca luxul face pe multi sa viseze, este o meserie si un mediu foarte exigent care cere sa te perfectionezi in permanenta.

Adina Necula: Dintre toate numele sonore pentru care ai lucrat – Prada, Chloe, Chanel – unde anume ai invatat cel mai mult si care sunt experientele care te-au marcat la fiecare in parte?

Ioana Nicolescu: Am fost foarte norocoasa, chiar daca asta poate suna a cliseu. Am reusit sa lucrez la casele cu care mi-am dorit intotdeauna sa lucrez si nu din cauza numelui lor faimos, ci a ceea ce au reprezentat ele ca principiu si istorie a modei. Nu pot spune ca am invatat mai mult de la una in special, fiecare are metoda si structura ei unica. Prada, ca societate italiana cu management american, avea un spirit de echipa extraordinar si acolo am invatat intr-adevar ce inseamna sa fii buyer de colectie intr-o casa de lux. Lucram ca nebunii, insa ne si distram foarte tare.

Chanel, esenta unui savoir vivre francez, e intruchiparea lui "calme, luxe et volupté". Totul se facea cu calm, totul era reglat si prevazut, totul era posibil in modul cel mai firesc posibil si erai format pentru toate produsele lor. A fost extraodinar, pe langa faptul ca produsele sunt de o ingeniozitate si fabricatie impunatoare, am cunoscut oameni formidabili. Ma refer atat la colegii mei cat si la "petites mains", femeile care lucreaza la atelierul de couture, unele dintre ele lucrau de 20 ani la Chanel si erau de o modestie si de o amabilitate incredibila.

La Chloe am avut norocul sa cunosc ultima colectie a lui Stella Mc Cartney dar si primele ale lui Phoebe Philo. Am cunoscut-o pe Stella. Show-ul ei fusese un succes si Audrey Marney picase in fund. M-a surprins nebunia buyerilor care asistau prezentarea colectiei din show room, gata sa-si smulga piesele scumpe, totul intr-o dezorganizare haioasa pentru o casa de lux. Prima colectie a lui Phoebe a fost privita cu ezitare, chiar daca ea fusese mana dreapta a lui Stella inainte. Apoi, a devenit succesul extraordinar pe care il stiim cu totii.  

Partea a doua a interviului saptamana viitoare.