Hot City - Cultura urbana feminina

Farmacista si Gauguin

Am mai zis ca am obiceiul sa citesc pe strada. Evident, citeam si la coada la farmacie mai deunazi.

- Ce carte minunata cititi!!! striga farmacista cand ajung la tejghea.

Hait! zic eu. In gand, cu glas tare n-ar fi fost politicos.

- Nici nu va dati seama cat sunt de fericita ca mai vad pe cineva care citeste aceasta carte! Credeam ca nu mai exista nimeni care sa citeasca asa ceva! Credeam ca oamenii de varsta dumneavoastra nu citesc absolut nimic!

Eu zambesc, mormai ceva in semn de aprobare si dau sa-mi platesc cumparaturile.

- Fetelor, stiti ce carte citea domnisoara? continua Farmacista entuziasta, un pic cam prea tare.

Celelalte doua farmaciste, dar si cumparatorii se uita cu totii la mine, sa afle ce fapta scandaloasa am comis. Cartea e “Luna si doi bani jumate”, de W. Somerset Maugham.

- E vorba despre viata unui pictor, Gauguin, dar nu se intampla chiar la fel! zice farmacista, practic in extaz, catre colegele ei care deja s-au intors cu spatele si n-o mai asculta, neimpresionate. Oh, ma lasati sa le povestesc, va rog? continua catre mine. Stiti deja despre ce e vorba, nu va stric cheful?

- Aa, nuu, sunt spre sfarsit, raspund eu, oftand din greu (Oare cat m-or injura ceilalti clienti?). Puteti sa povestiti...

Femeia se pune pe povestit, foarte tare, viata pictorului Gauguin unui interlocutor in mare parte imaginar, daca stam sa ne gandim ca nimeni in afara de mine nu o baga in seama, iar eu stiu deja despre ce e vorba. Si da-i si lupta, cum pe Gauguin l-a apucat peste noapte ca vrea sa picteze, si si-a lasat familia, si s-a dus de nebun unde-a vazut cu ochii, in Honolulu sau ceva de genul asta, si asa mai departe. In tot acest timp, agita intr-o mana un pachet de tampoane pe care nu se mai indura odata sa-l treaca prin bipaitorul cu senzor. Din cand in cand parca indreapta bipaitorul spre el...dar nu, nu, a fost o amagire. Eu fixez cu privirea pachetul, in speranta ca poate la un moment dat tampoanele vor zbura din mainile ei si se vor bipai singure, o sa las banii pe tejghea si o sa pot pleca la treaba mea, cu Gauguin cu tot. Pana la urma Farmacista se trezeste si imi intinde cumparaturile si bonul.

- Ce alte carti frumoase mai cititi? ma intreaba ea.

- Aa, aaa, ma balbai eu, ingrozita de perspectiva unei noi dezbateri literare.

- Sa cititi neaparat “Vin ploile”, zice Farmacista. O carte minunata, absolut minunata!

Si in timp ce eu parasesc repejor farmacia literara, imi mai striga in urma:

-Daca n-o gasiti, veniti la mine sa v-o imprumut!