Hot City - Cultura urbana feminina

Fapte bune… da, din pacate chiar a trebuit sa ma gandesc un pic pana sa pun mana pe tastatura. Pentru ca pe moment nu-mi venea nici una in minte. Sa fie ele o raritate?

Nu cred, mai degraba „nu se vad” pentru ca sunt gesturi sincere, carora nu li se face reclama si care se fac in tacere. Cele mai multe sunt, de alftel, gesturi marunte, cotidiene, ca cele amintite de alte persoane care au scris pe acest subiect: o mana intinsa batranilor pentru a urca in autobuz, ajutorul dat acestora cand au de carat bagaje peste puterea lor, sau cel dat unor tinere mamici care nu pot urca/cobori singure caruciorul bebe-ului pe scarile de la metrou. Dar sa revin la subiect.

Una din faptele bune care a ramas cu mine peste ani este initiata de diriginta nostra din liceu. Dansa obisnuia ca aproape in fiecare an, de Sfantul Nicolae, sa organizeze cu cate una din clasele din liceu o donatie catre caminul de batrani din oras. A fost unul din cele mai emotionante evenimente la care am participat. Fiecare dintre noi a contribuit cu alimente. Am avut grija ca in fiecare pachet sa fie cam aceleasi lucruri, de regula dulciuri si fructe, si le-am impartit chiar noi insine in camin.

Reactia batranilor, care se bucurau atat de mult si copilareste de niste lucruri banale pentru noi, cum ar fi o portocala, ne-a adus tuturor lacrimi in ochi... Iar multi dintre ei se bucurau nu atat de cadou cat de prezenta noastra; tin minte cat de greu i-a fost bunicutei careia i-am dat pachetelul sa-mi dea drumul la mana.

Tot ce pot sa sper e ca doamna diriginta mai organizeaza si azi acest eveniment, si ca sunt si alte persoane care recurg la astfel de gesturi.