Hot City - Cultura urbana feminina

Am vazut Fantasmagorie, multumita fetelor de la Hotcity.

Nu stiam sala Rapsodia decat din auzite. Am dibuit-o aseara, pe inserat, dupa ce luasem la pas centrul vechi, la brat cu o colega. Am ridicat invitatia de la casa de bilete, dupa interogatoriul amanuntit al casierei simpatice – cum am castigat, ce-am scris, ce e si cu ce se ocupa hotcity asta, unde apare, etc.

Pana la ora accesului in sala, am descoperit, la doua cladiri darapanate mai sus, un magazinas de creator cu hainute absolut fermecatoare! Si un altul cu pantofi de piele intr-o ambianta comunista nestirbita de trecerea anilor. In fine, intram. O mana de oameni, cu totul. Se mai aduna inca pe-atat si se inchid usile.

Ma uit in jur: tineret, cu precadere feminin. Un public frumos si de calitate, compensand lipsa cantitatii. Se sting luminile. Culoare, miscare, muzica. Personaje simpatice si expresive isi spun povestile simplu si direct, fara vorbe. Radem si ne destindem. Poate am avut noi o dispozitie speciala, poate eram hotarate sa ne distram, insa stiu c-am lacrimat de ras la cateva scene. Imi vin in minte jumulitul pufului si-al penelor lebedei sau dansul cu ursul polar; au starnit hohote sincere in toata sala.

Tangoul pasional in schimb mi-a ridicat parul pe ceafa, iar pectoralii unuia dintre actori mi-au facut ochii sa lunece sagalnic. Nu stiu cand a trecut o ora. Ca-l tot asteptam pe Dan Puric sa apara si cand-colo s-a terminat. Ulterior m-am lamurit ca dumnealui e cu intemeierea si numele insa nu joaca in toate spectacolele.

Una peste alta, mie mi-a placut iar colega a fost foarte incantata de asa invitatie si seara placuta. Si ne-am facut promisiunea ca macar de doua ori pe luna sa mai iesim la cateun spectacol cu artisti tineri, ca merita si nu iese nimeni in pierdere!