Hot City - Cultura urbana feminina

duminica in ciuda iernii

Absolut fara legatura cu zilele dinainte sau dupa, ni s-a oferit o duminica minunata, promitatoare de primavara. La inceput, de suparare, am vrut s-o ignor. M-am prefacut ca nu vad soarele si nu simt aerul proaspat care intra insinuant pe fereastra intredeschisa. Am strans din dinti si mi-am zis ca e o pacaleala. Dar cand o cearta de vrabii s-a asmutit peste balustradele balconului, asaltandu-ma cu ciripituri ascutite, am cedat.

Si-am iesit. Si mi-am luat si sufletul cu mine. Intai am vazut oamenii. Pareau increzatori, desi obositi si incercati de numeroasele viclesuguri ale unei ierni ce nu se mai satura de noi, si zambeau stramb in soare. Unii vindeau flori si martisoare. Altii cumparau. Zambilele miroseau patrunzator de piperat. Mirosea si-a paine proaspata. M-am strecurat pe strazi bine stiute, din cartier, unde casele sunt frumoase, iar curtile incapatoare au si copaci si tufisuri si razoare de flori. Am facut fotografii. Cu mult soare, cu petice de cer bleu, cu profile de case luminoase, cu ramuri golase pline de pasarele, cu detalii de iarba incoltita timid, cu caini dormitand multumiti la soare, cu pisici discrete pasind pe alei laturalnice, cu boarfe scoase la aerisit pe balcoane.

Pacat ca-n poze nu iese si zgomotul aparte al apei ce se scurge din stresini si burlane. E un sunet vessel si alert ca un tempo de muzica saltareata si spune raspicat ca iarna e pe duca. Pic-pic, zapada se furiseaza spre cotloane ascunse… Si inca in poze nu iese nici mirosul aspru-amarui de fum iute de la curatenia de prin gradini. Toate uscaciunile pe foc, sa facem loc vrejurilor tinere!

Asa era in cartierul meu duminica spre pranz. Si, desi mi-au ingetat degetele pe camera, am stiut ca mostra de primavara trebuie luata in serios. Am simtit c-a deschis poarta pe care vor intra zilele calde. Si nu-mi pasa ca iarasi e frig si ninge dusmanos!