Hot City - Cultura urbana feminina

Nu pot sa nu scriu despre asta...din simplul motiv ca ma amuza intamplarea de fiecare data cand imi amintesc. Si de obicei imi amintesc cam asa, cand da primul ger, cand cad primii fulgi, cand bate primu viscol care ingheata cojones/nas/urechi si alte organe....

Fata fiind, mirobolanta in esenta ei, adicatelea o companie placuta in orice circumstante, discutia la telefon cu un baiat putea deveni lunga. Comunicarea la telefon cu pretenul X din perioada Y devenea o cascada de detalii soptite firebinte unui mecanism cu butoane care, tin eu minte, intrerupea convorbirea dupa 60 de minute. Varianta pe cartela. Convorbirea se relua insa iar, detaliile curgand garla. Punctul culminant era insa fara doar si poate acel moment cand el, mucea, isi lua inima in dinti, cu privirea incetosata de emotie si arunca intrebarea aproape suav: Si, cu ce esti imbracata? Nu stiu de ce, nefiind tocmai sanatoasa la cap, romantica, tandra si senzuala, in clipa aia in sinea mea izbucnea o criza de ras salbatico-inversunata.

Mai ales in seara aia de decembrie, cand centrala s-a stricat si, dat fiind faptul ca era duminica, am fost obligati sa rezistam cu stoicism o noapte fara calorifere fierbinti. Ca si consecinta a acestei intamplari nebanuite, a trebuit sa multiplic invelisul meu exterior dupa cum urmeaza: - budigai grosi din bumbac, dublu strat; - sosete de lana; - pantaloni de training cu buzunare laterale; - maieu de bumbac alb dublu strat si in acest caz; - bluza de training cu fermoar fara gluga; - armura suprema: capotu lu bunicu meu din bumbac 100%, gros si bun de iesit afara la o bulgareala. Culoarea: gri. Motive decorative: carouri gri inchis; - completare: in picioare, sosoni de lana impletiti de Mel N. Facandu-se foarte frig in casa, artileria grea era mai mult decat necesara. Iar eu cum nu suport frigu asa cum nici pisica lamaia pe la bot, mi-am luat toate masurile de precautie.

Asa ca acea criza interna de ras, un fel de gadilire strashnica a sufletului, cand am primit intrebarea cheie: Si, cu ce esti imbracata? a ajuns la cote maxime in minutul cand cuvintele respective au ajuns in urechile mele. Iar eu, punandu-mi mana la gura, ca sa nu izbucnesc in ras si tragand mai bine capotul de iarna pe mine, am raspuns suav ca o porumbita: camasuta de matase neagra cu bretele. Fara chiloti. Traiasca tehnologia!