Zilele trecute am descoperit blogul de fotografie al Alexandrei Lucia Sandu. Un blog care mi-a atras atentia prin sinceritate, fotografii bine realizate si mult dinamism.

Atunci m-am gandit sa ii iau un interviu Alexandrei in speranta da a afla cateva secrete ale meseriei de fotograf. Ei bine am aflat mult mai mult decat atat. Alexandra Lucia Sandu detine impreuna cu alti patru prieteni un studio foto, este pasionata de ceea ce face, lucreaza mult si are aspiratii inalte. Ce a iesit vedeti in randurile urmatoare:

Adina: Inainte de a vorbi despre domeniul in care activezi, si anume acela al fotografiei, am sa te rog sa ne spui cateva cuvinte despre tine.

Alexandra: Imi plac povestile, sa le ascult, sa le spun - in mai multe feluri. Cam asta ar fi cel mai important cred... banuiesc insa ca vrei sa iti zic ca am 24 de ani, locuiesc intr-un apartament verde-albastru fara cablu tv, am terminat comunicare audio-vizuala la UNATC (adica ar trebui sa fiu scenarist, critic de film sau copyrighter) ... nu stiu... ce ar trebui sa mai spun?

Adina: Pai ce mai vrei tu...

Alexandra: Pai eu nu vreau nimic, mi-e bine asa. Am decis sa scriu pe cartile de vizita 'photographer, storyteller & authorized daydreamer'.

Adina: Authorized daydreamer... hmmm suna un pic cam fantezist nu?

Alexandra: E posibil, nu o sa te mint. Cred ca pe aici pe undeva se ascunde frumosul din oameni - in capacitatea lor de a izola, intre doua momente adulte, alerte si eficiente, un moment mic si simplu in care zboara cu mintea aiurea, se lasa sa viseze, sa spere, sa aspire... iar eu o fac de atata vreme incat am primit o autorizatie speciala pentru asa ceva. am voie sa o fac mai mult decat restul oamenilor si sa si traiesc din asta

Adina: Sa inteleg de aici sa esti o visatoare cu diploma careia ii place sa faca poze...

Alexandra: Da, putem spune si asa.

Despre inceputurile business-ului si dificultatile intampinate in punerea pe picioare a unui studio foto.

Adina: Din pasiunea pt fotografie si din "visare" sa ii spunem s-a nascut... Expose, studioul tau foto.

Alexandra: Mai mult sau mai putin... aici este vorba de pasiunea si visele mai multor oameni. Noi suntem 5 in Expose si daca nu stateau lucrurile asa, nu stiu exact unde ar fi ajuns fiecare de unul singur. Gandul ca ai alte patru perechi de umeri pe care sa te sprijini daca ametesti iti da multa putere si incredere.

Adina: Cand anume v-ati intalnit si cum v-ati gandit sa puneti pe picioare un studio foto?

Alexandra: Intai ne-am imprietenit pur si simplu, ieseam la pozat, baut si povestit impreuna. Fiecare probabil avea undeva in cap ideea ca ar putea candva sa si traiasca din fotografie, dar nimeni nu ar fi lasat la o parte un job sigur pentru ceva destul de riscant.  Discutand despre asta ne-am dat seama ca e mai usor sa impartim cheltuielile, sa ne mai ajutam cu una-alta... nu mai parea asa irealizabil, plus ca, daca e sa nu iasa, e mai "placut" sa stii ca nu ai reusit impreuna cu alti 4 prieteni, decat ca nu ai reusit de unul singur.

Adina: Perfect adevarat. Ai atins exact partea asupra careia vroiam sa punctez in continuare si anume aceea a costurilor. Costa mult sa iti deschizi un studio foto?

Alexandra: Pai in primul rand ai nevoie de un spatiu... sa spunem 500 de euro pe luna chiria. Iar echipamentul (suport de fundaluri, vreo trei fundaluri de hartie, un kit de doua lumini cu accesorii) si doua trei scaune, niste rafturi pe acolo (aici vorbesc de strictul necesar, cum am inceput noi, nu de lux) te mai duc pe la 50 de milioane lei vechi .

Adina: Aham deci sa zicem ca un proaspat absolvent de facultate care si-ar dori sa isi deschida un studio nu ar putea face acest lucru fara sustinere financiara consistenta... sau fara niste prieteni saritori si la fel de talentati ca si el.

Alexandra: Banuiesc ca poti face un credit ceva  dar exact asta am vrut sa evitam noi... am pus fiecare cat avea in fiecare luna si ne-am egalizat investitiile in timp, pana acum nu prea am avut probleme legate de bani. Adica evident ca au fost luni in care unul sau altul nu avea bani, dar niciodata nu ne-am certat din cauza banilor, lucru care ma mira. Toata lumea m-a avertizat ca banii fac oamenii sa se certe. Probabil ca la astia tineri, artisti si cu capul in nori nu e la fel de valabil. Deci, dragi proaspeti absolventi de facultate, daca aveti oameni misto si manati de aceleasi idealuri, go for it, nu prea e nimic de pierdut, pe bune (doar timp dar cu timpul niciodata nu stii clar daca l-ai pierdut sau l-ai castigat).

Adina: Ok am inteles ca sunteti o echipa in adevaratul sens al cuvantului. Fiecare v-ati specializat pe ceva anume? Pe site-ul vostru am vazut si fotografii de fashion si fotografii ale unor copii...

Alexandra: Da, pai pe asta ne-am bazat - pe faptul ca fiecare, cel putin initial, avea alta directie, era atras de alta zona a fotografiei... si din punct de vedere comercial, putem sa oferim mai multe decat un singur fotograf care e bun, sa zicem, doar pe fotografie de produs si fotografie de eveniment (dau un exemplu). In timp fiecare a evoluat destul de neasteptat. Cred ca inca descoperim lucruri care ne plac sau devenim mai buni in zone in care nici nu stiam ca ne pricepem.

Despre cum se lucreaza in studio si ce implica o sedunta foto.

Adina: Cati oameni lucreaza la o sedinta foto?

Alexandra: Asta depinde de sedinta foto... uneori, cand am produse de tras, le fac si singura, dar asta se intampla foarte rar. De obicei ma asista cineva, mai leaga posetele cu o sfoara sa stea bine  si la extrema cealalta, o sedinta foto poate sa arate ca o scena de pe platourile de filmare, lumini, actori, stilisti, "pareristi" etc.

Adina: Cam cate poze se fac pana spui "stop e suficient"?

Alexandra: Pai daca e o sedinta foto placuta, nu prea iti vine sa spui ca e suficient. Dar obosesti si te duci sa te culci  sau sa descarci pozele.Bine, sunt si momente in care stii ca ai facut fotografia AIA si iti ramane in cap.

Adina: Pai si modelul sau modelele ce parere au? Ai avut probleme pana in prezent cu vreun model?

Alexandra: Imi place sa lucrez cu oameni care au si ei idei, care stiu ce vor... e creativ, mai vin eu cu ceva, modelul cu altceva, e ca o discutie frumoasa. Mai sunt si modele care nu prea stiu ce vor si asteapta de la tine sa afli. Probleme reale nu am avut cu nici un model... am avut cativa copii care ne-au dat bataie de cap, dar e o bataie de cap simpatica.

Adina: Sa inteleg ca se lucreaza pana tarziu in noapte la o sedinta foto...

Alexandra: Da, alea sunt sedintele foto cele mai frumoase... incep undeva pe la pranz, contin pauze de masa, te imprietenesti cu clientul, incepi sa povestesti, faci poze mai cu pofta, seara iesi pe undeva... asta se intampla mai ales la clientii cu profil artistic - actori, cantareti, poeti etc. Am avut norocul sa cunoastem multi oameni misto si sa iasa lucruri bune din intalnirile astea, nu doar in materie de fotografie.

Adina: Cum ar fi...

Alexandra: Tot felul de proiecte culturale... noi avem si latura asta necomerciala, in cadrul careia ne ocupam de "raspandirea frumosului in lume" ca sa zic asa... tot ce tine de promovarea artei in general, nu doar a fotografiei...

Despre proiecte dragi, clienti si surse de inspiratie.

Adina: Apropo de pasiune, care iti este cel mai drag proiect de pana acum... sau cea mai reusita fotografie?

Alexandra: Iti dai seama ca am fotografii care-mi sunt mai dragi decat altele, din anumite motive, insa, ca mai intotdeauna, cele mai bune proiecte sunt alea din capul meu, pe care nu le-am facut inca  asa ca mai intreaba-ma peste 10 ani, sa vedem ce raspund atunci....

Adina: Pai peste 10 ani ar fi prea mult si nu ar mai fi aceleasi... asa ca te intreb acum cat esti tanara cu promisiunea de a te intreba acelasi lucru si peste 10 ani.

Alexandra: Uite imi place asta. E facuta in studio, in urma unor incercari esuate de a face complet altceva. Modelul, Alec, e un prieten mai vechi, actor, cu care e foarte usor si frumos sa lucrezi, e expresiv si plin de imaginatie... in timp ce trageam si cautam cadrul cel mai bun, stiam ca o sa fie o imagine care o sa imi placa mult de tot. Trimiterea e la hendrix, titlul 'little wing' e o melodie de-a lui.

Adina: Foarte expresiva... love it. Clientii cum ii gasiti? Va gasesc ei sau ii gasiti voi?

Alexandra: Pai de obicei vin ei, intr-un fel sau altul. Ori de pe site, ori de la alti oameni cu care am mai lucrat... noi inca nu ne-am apucat sa cautam clienti, in afara de faptul ca ne-am facut un site pe care ne expunem fotografiile si vobim despre ce servicii oferim.

Adina: Cum vezi lucrurile dupa 1 an de zile de la infiintarea studioului?

Alexandra: Pai am ceva mai multa incredere decat acum 1 an, asta e clar  si mi se pare ca, atata timp cat eu cred in ce fac, merita sa incerc pana la capat... oricum e un drum prea frumos ca sa nu vrei sa afli unde duce.

Adina: Ai vreun fotograf care te inspira, a carui munca o apreciezi?

Alexandra: Nu in mod special, sunt multe imagini care mi-au ramas in cap, de la fotografi diferiti. O poveste care m-a impresionat a fost cea a lui James Nachtway, care e fotograf de razboi si e un lucru care nu prea are legatura cu ce fac eu. El duce insa o lupta foarte frumoasa si umana, incearca prin fotografiile lui sa faca mai mult decat sa arate un colt de lume. Incearca sa ii si aduca un bine acelui coltisor de lume. De multe ori insa, estetic vorbind, m-au influentat mai multe filme pe care le-am vazut decat fotografii. Si probabil ca filmul ma asteapta si el pe undeva pe drum, trebuie doar sa imi fac curaj sa-l abordez la un moment dat...