Una dintre cele mai mari probleme peste care poti da la un nou job, dupa parerea mea, este sa ai nenorocul ca aceasta sa aiba o cultura ce te indobitoceste. Iar daca vrei sa nu pleci mancand pamantul nu prea ai ce face, trebuie sa o imbratisezi macar la nivel declarativ. Si sa apari ca un mic retard in ochii celorlalti.

Este cumva un pic asemanator cu procesul la care esti supus atunci cand ai un prieten nou caruia, ce nenorocire, ii plac manelele. Si la miez de petrecere spune plin de iubire fata de semeni adresandu-se prietenilor tai mai vechi – punem si noi ceva de inima? Stiu una grea. Daca relatia este multumitoare din alte puncte de vedere nu ai cum sa il transformi atunci, pe loc, in statuie de gheata, asa cum ti-ai dori. Ba chiar il mangai usor pe brat doar-doar reusesti astfel sa ii mai inhibi excitarea si iesi cumva cu fata curata.

Iar mai rau de atat, dupa o perioada, astfel de lucruri care inainte iti sunau rau incep sa devina normale. Asa se intampla in cazul oricarei persoane care nu sufera de shizofrenie. E un proces de adaptare la lumea care te inconjoara. Si astfel ajungi sa promovezi pe bune idei si valori care nu te caracterizau. Si o faci din toata inima. Fara sa iti amintesti ceva de perioada anterioara.

Daca acele valori nu sunt chiar rele, ai noroc. Altfel, vai si amar. Pot fi valori bune pentru companie, cine stie, poate ca aduc bani in buzunare de actionari pierduti in insule Caraibe, dar asta cu ce sa te fericeasca pe tine? Mai ales ca nici nu ai putea baga mana in foc ca respectiva atitudine chiar produce un beneficiu din care ti se varsa si tie sub forma de salariu.

Va intrebati probabil la ce anume ma refer. Exemplele pot fi nenumarate: oameni de hr care angajeaza studenti pe care ii platesc cu 2 lei si ii dau afara imediat ce apare pericolul de a fi nevoiti sa le creasca salariul, vanzatori care lauda un produs care li se pare slab, un ziarist care adopta instant tabara adversa in care sa arunce cu ce gaseste mai rau pentru ca aceasta este politica de trust, si tot asa. V-am spus unele dintre cele mai simple, evidente. Care nu necesita decat un pic de duplicitate. 

Mai rau este cu acele valori culturale mai ascunse, care prin repetare iti schimba chiar personalitatea. Unele ajung sa te transforme intr-un ingamfat fara substanta. Altele intr-un intrigant. Mai sunt unele care sterg orice farama de entuziastm si numesc asta privire realista. Etc.

Toti am trecut la un moment dat printr-o astfel de firma, la iesirea din care ne-am simtit ca si cum ne-am fi trezit dintr-un cosmar. Sa speram ca experienta nu a lasat urme prea adanci si ne-a lasat disfunctionali pe viata.