Stau tintuita pe scaun la interviu si am mintit deja ceva la celebra intrebare de ce vrei sa pleci. Sunt mai usurata dar stiu ca potentialul angajator, reprezentat de doamna asta cu taior din fata mea, o sa vina sa-mi traga la tampla cu urmatoarea bata bine aleasa.



Si nu ma insel. Imi zambeste cu subinteles si ma intreaba cum te vezi in urmatorii 5 ani? Las privirea in jos si ma fac ca ma gandesc profund. La o intrebare asa de complicata, nu merge sa raspund pripit, ca si cum m-am pregatit de-acasa. Trebuie sa ma fac ca tin cont de tot ce am vorbit noi doua pana atunci, ca trec printr-o suta de filtre inteligente. Si ca abia apoi eman ceva, dupa o matura gandire.



Sigur ca ma tenteaza, ca un gest sinucigas, sa-i zic si taman ce cred. Peste 5 ani vreau sa fiu sefa  domnului in costum cu dungulite de colo, si a femeii cu parul intins de dincolo. Si da, banuiala ta s-a adeverit. Peste 5 ani vreau sa fiu si sefa ta.



Asta inseamna ca am in plan sa muncesc din ce in ce mai putin. In fiecare din cei 5 ani, in mod descrescator, pana la victoria finala. Cand ma vad cu picioarele pe birou, ascultand muzica simfonica, cu betisoare pentru relaxare aprinse in birou. Si cu un caffe late aburind in fata. Cercetand usor incruntata pentru ce ai robotit tu si cei doi pe care ti i-am aratat mai devreme, toata saptamana. Peste 5 ani vreau sa radeti toti la glumele mele, chiar si cand sunt intr-o zi in care nu sunt foarte amuzanta.



Vreau sa am masina cea mai frumoasa si mai mare, ca sa impresionez toti vecinii de la bloc si rudele care credeau ca fac parte din categoria loser. Vreau sa plec mereu in vacanta cat mai departe de locul asta, in care incerc acum sa ma angajez. Si dupa ce mi s-a terminat concediul, vreau sa plec din nou, in tot felul de team building-uri pentru manageri in Sardinia si scolarizari in Maldive si lansari de noi produse in Roma.



Vreau sa va intrebati toti, sutele de persoane din jur, ce inseamna cuta care a aparut intre sprancenele mele intr-o dimineata. Vreau ca tu sa stii exact ce glume ma distreaza si sa ii inveti si pe ceilalti. Vreau sa te gandesti de 5 ori inainte sa ma plictisesti cu ceva ce te arde doar pe tine.  Si mai vreau sa te asiguri necontenit ca absolut fiecare angajat isi face treaba la capacitate maxima, in asa fel incat eu sa pot trai degajat.



Cam asa ma vad peste 5 ani. A, ti-au murit cuvintele in gat? De ce? Eu credeam ca va plac oamenii ambitiosi, care stiu ce vor si au planuri marete.



Aleg totusi sa nu zic toate astea. Si uitandu-ma drept in ochii cucoanei mioape de la atata calculator, zic preocupata, increzatoare, dar si putin timida. In 3 ani vreau sa ajung intr-o pozitie de middle management, iar in 5 ani intr-o pozitie de top management. Asta pentru ca am un plan personal de dezvoltare bine pus la punct si sunt convinsa ca munca mea sustinuta, combinata cu sustinerea companiei in care voi profesa, o sa ma faca sa fiu complet pregatita pentru acest pas.



Doamna mioapa cu taior isi zice in barba ca am stiut si de data asta si isi da seama ca sunt unsa cu toate alifiile. Eu ma uit ca un iepuras usor speriat si totusi viteaz, mimand dorinta ca ea sa-mi confirme ca am zis bine. Da din cap afirmativ, e multumita, asa ca putem merge mai departe. La alta intrebare cretina. Pe care v-o spun curand.