Hot City - Cultura urbana feminina

De pe la NexT adunate

Festivalul de scurt si mediumetraj NexT a inceput marti. Eu, dupa bunu-mi obicei de a intarzia, am ajuns acolo prima oara ieri seara, taman la sfarsitul calupului de filmulete in competitie nr 1.

Am nimerit in mijlocul unui film italienesc foarte sumbru despre sinucidere, dar urmatoarele doua, “Way up North” de Levi A.Taylor si “ Moore Street Massala” de David O’Sullivan, mi s-au parut tare simpatice. Si, ca sa vezi, amandoua erau muzicale.

“Way up North” e un soi de parodie a povestilor hollywoodiene cu duri razbunatori care nu mai au nimic de pierdut, vulgar si amuzant, povestit in intregime in rime si pe acorduri country. Celalalt era un numar de Bollywood, tot in cheie parodica, plasat intr-un supermarket irlandez.

Levi A.Taylor era prezent si in sala si a stat de vorba nitel cu spectatorii dupa proiectie. Conform propriilor spuse, e un baiat din Alaska fara pregatire formala in cinematografie, care s-a gandit sa arate lumii ca si in coltul foarte indepartat unde s-a nascut el se pot face filme. Si a ales sa produca unul mai ciudatel pentru inceput, ca sa atraga atentia finantatorilor si a publicului, precum si in onoarea povestilor Alaska-ne pe care le spunea tatal lui. Levi a scris, regizat, jucat rolul principal si desenat singurel fiecare cadru din storyboard-ul filmului. Trebuie sa recunoastem ca e ceva. Eu una ii urez succes in competitie.

Azi-dimineata m-am infiintat la unul din seminariile organizate de NexT la mansarda Carturesti, cel de scenaristica. Invitatii au fost Razvan Radulescu, care a scris, printre altele,  pentru “Marfa si banii”, “Moartea domnului Lazarescu”, “Hartia va fi albastra” si“Boogie”, si criticul de film Andrei Gorzo.

Vorbitorii n-au avut motive sa se planga de lipsa de interes din partea publicului. Nu erau suficiente scaune pentru cati oameni au dorit sa-l asculte pe Radulescu vorbind despre “reinsertia realului in fictiune”, adica titlul anuntat al discutiei. Asa ca unii mai stateau si pe jos.

Ce-i drept, el chiar despre asta a vorbit, dar recunosc ca eu, adepta a principiului “Lucrurile simple sunt cele mai frumoase”, as fi preferat sa aflu lucruri mai practice, legate de munca foarte interesanta de scenarist. Radulescu a vorbit insa academic si  elevat si a folosit multe neologisme si cuvinte precum “epistemologie” (cu care care m-au traumatizat suficient anii de facultate).

Ce-am inteles si eu, in ignoranta mea, e ca Radulescu considera ca Hollywood-ul repeta mereu si mereu acelasi unghi de abordare artificial si ca pledeaza pentru importanta secventelor “rupte din realitate” precum mult-hulitul moment prelungit din “Politist, adjectiv” cand personajul lui Dragos Bucur isi mananca supa.

Gorzo a obiectat ca cinema-ul observational ar putea parea o contradictie, din moment ce filmul e prin definitie inscenat, o simulare. Iar Radulescu a raspuns cu alte neologisme si cuvinte elevate. In engleza. Dupa cum vedeti, nu sunt omul potrivit care sa relateze o discutie academica.

Voi persevera insa, pentru ca vreau sa invat chestii despre filme. Si sa le mai si vad. O sa va mai povestesc daca si ce mai zaresc pe la festival. Care, apropo, dureaza pana duminica inclusiv.