Hot City - Cultura urbana feminina

În primele zile când m-am mutat în Bucure?ti, nu prea m? descurcam eu cu metroul. M? plimbam de la un cap?t la altul, luând toate magistralele la rând, pâna ajungeam ?i eu, într-un sfâr?it, unde vroiam. Norocul meu c? puteam s? m? plimb cu o singur? cartel? toat? ziua. A?a c? portofelul nu era afectat de bezna din mintea mea.

Într-o zi, tot r?t?cind printre sta?ii, m? opresc la Roman?, s? v?d de acolo ce pot lua... deja eram s?tul? de atâta schimbat metrou încolo ?i încoace, am decis sa iau autobuzul. Dau eu s? urc la suprafa??, dar nu mai apuc. Dou? doamne (elegante, bine îmbr?cate) se înfig în haina mea, iar ceea ce a urmat voi încerca s? v? reproduc cât mai fidel:

Doamna1: F????? panaramo, ia stai f? tu a?a, unde te gr?be?ti f?????

Eu: ...... (deja tremuram, nu ?tiam ce f?cusem, ce-are cu mine) ....

Doamna1: Gata f?, l-ai mâncat de bani pe Daniel ?i ai uitat tot? Aoleu zdrean?o, de când te pândesc, de când m? rog s?-mi ie?i în cale...

Eu: (dup? ce m-am mai dezmeticit un pic) Cred c? m? confunda?i. Nu ?tiu cine sunte?i, eu locuiesc aici doar de câteva zile... nu, nu... sigur v? în?ela?i în privin?a mea.

Doamna2: Hai mai Dolo, nu vezi ca fata e prea tân?ra?

Doamna1: Las?-m? drag?! Tu de partea cui e?ti? A ei sau a mea?

Doamna2: Da' linisteste-te Dolo... haide?i s? ne calm?m toate ?i...

Eu am dat sa plec... dar...

Doamna1: (c?tre mine) F?i feti??, unde crezi c? te duci? Auzi, ce e ala în mâna ta? Laptop? D?-l încoa' f?! Sigur e din banii lui Dani!!! (tr?gând de geanta cu laptopul) D?????-l, zdrean?o!

Eu: M?i doamn?, eu zic s? v? lini?ti?i. Eu locuiesc în Bucuresti doar de vreo s?pt?mân?. M? confunda?i cu altcineva, ?i ar fi mai bine s? ne vedem fiecare de drumul nostru ?i s? uit?m incidentul.

Doamna1: CE F?, CREZI C? SCAPI NEB?TUT? DIN MÂNA MEA? HEHEHEHE, CREZI C? S-A ÎNTÂLNIT HO?UL CU PROSTUL? N-AI S? VEZI, P?PU??!!! NU TE CHEAM? ANDREEA? CHIAR A?A CREZI C? AM ÎNNEBUNIT ?I AM ?I ORBIT PE DEASUPRA, NU TE MAI RECUNOSC PE TINE, BLESTEMUL VIE?II MELE?

Eu tocmai m? gândeam s?-i ar?t buletinul... dar când a zis Andreea... nici nu ?tiam ce s? mai spun. Andreea este cel de-l doilea prenume al meu. A naibii coinciden??! Nu mai ?tiam cum s? ac?ionez, ce s? fac. Lumea se strânsese în jurul nostru ca la circ. Unii râdeau, al?ii filmau cu telefoanele. Sigur am ajuns mini-vedet? pe Youtube.

M? rog, într-un final, tot zb?tându-m? eu în mâinile femeii, reu?esc s? ajung la suprafa??, dar din urm? m-au prins ?i "doamnele". Când m? v?d ele în lumina soarelui... :

Doamna1: Da'... da' tu... da' tu ai ochii albastri.

"Pff, ?tiu c? am ochi frumo?i, mi-o spune mult? lume, dar acum chiar n-am chef de complimente. Femeia asta ori e nebun?, ori e nebun?... DOAMNE, CE ORA? NENOROCIT ?I CE OAMENI DEZAXA?I TR?IESC IN EL!!!", imi ziceam în gând.

Doamna2: M?i Dolo... nu ?i-am zis? Vezi ce-ai f?cut?

Bineînteles, s-a l?murit ?i Dolo c? nu sunt Andreea, amanta so?ului ei. Au urmat cinci minute de scuze si p?reri de r?u, dar eu nici nu mai vroiam s? le v?d pe femeile alea. Totu?i am acceptat invita?ia lor la o cafea, s? m? calmez. Am mers toate trei la o teras?, ne-am comandat câte o cafea, iar între timp am aflat c? de fapt pe Dolo o chema Dolores. Mi-a povestit Dolores toat? via?a ei... cum c? numele ei înseamn? durere în spaniol?, ?i c? ea numai de asta a avut parte toat? via?a, începând cu vârsta de 18 ani, când mama ei a murit rapus? de cancer, iar tat?l, electrocutat când încerca s? monteze o ma?in? de sp?lat. Dup? decesul p?rin?ilor, ea fiind singur? la p?rin?i, a r?mas foarte bogat?. Dar... pe cât de mul?i bani avea, pe atât de nefericit? era. La 24 de ani a crezut c? via?a avea s?-i zâmbeasc? din nou. L-a întâlnit pe Daniel, un b?rbat frumos, elegant, aproape perfect, dup? cum îl descria Dolores. Au conceput doi copii, au tr?it o vreme foarte ferici?i. Pân? la apari?ia Andreei. De atunci, Daniel a luat-o razna, a început s? bea... mai avea pu?in ?i fura din banca la care era director de sucursal?. Dar normal, ca orice "sugativ?", Andreea l-a p?pat de bani ?i l-a p?r?sit. Iar de atunci, Dani a tot stat o vreme prin Germania, la "cursuri de specializare"...

Eh, ne-am b?ut cafelele, am f?cut schimb de numere de telefon ?i am promis c? ne vom mai vedea.

De atunci au trecut aproape doi ani, iar Dolores crede cu t?rie c? destinul m-a împins în calea ei. Uneori ne mai aducem aminte de cum ne-am cunoscut, si râdem de ne pr?p?dim. Când povestim asta cunoscu?ilor, se uit? cam ciudat la noi, nu-?i pot imagina c? o adevarat? doamn? ca Dolo poate fi a?a circ?reasa. Deh, ce ?i-e si cu amantele astea... scot din so?ii ce e mai r?u.

Din fericire pentru Daniel, so?ia lui l-a iertat, iar acum tr?iesc ferici?i ca în primele zile de c?snicie. Ba mai mult, un bebe mic a?teapt? s? se nasc?.

Eeeei, ziceam eu ceva de un ora? nenorocit? Naah, nu eram în apele mele. Bucure?tiul e minunat, plin de surprize!