Departe de ochii goliti de prognoze financiare care mai de care mai alarmante, se gasea o lume in care imaginarul si creativitatea, erau puse pana mai deunazi pe un piedestal. O lume care respira prin matasuri fine si se hranea cu idei nascute din schite creionate la ceas tarziu din noapte.

­­
O lume care isi cauta inca resorturile interne, profund zdruncinate de lacomia acelor ochi atintiti acum la prognoze. Colile de hartie par mult mai aspre la atingere iar varful creionului cu mina moale nu isi mai gaseste echilibrul oricat ar incerca. Nici un material nu mai pare viu, ci doar un mediu simplu si plan care se lasa mesterit de niste maini lipsite de orice exuberanta.

Pentru acele femei care isi plang soarta in urma faptului ca din zece dulapuri ticsite cu pantofi nu au ramas decat cu cinci, lucrurile nu sunt nici pe departe tragice. Tragismul in cazul lor consta doar in bugetul redus de pe cardul gold si in vizitele mai rare la salon din motive independente de vointa lor dar dependente de a iubitului.

"Hainele sunt facute sa se vanda", imi spunea acum mult timp o prietena pe care eu tot incercam sa o conving ca lucrurile sunt mult mai complexe de atat. Nu ma intrebati de ce nu am putut sa ii schimb parerea. Unii oameni pur si simplu nu pot fi nici convinsi si nici educati prea mult, din simplul motiv ca refuza orice interferenta in zona lor de confort.

In extensis, prietena mea avea insa dreptate. Cu o mica adaugire: in situatia actuala, hainele trebuiesc facute in asa fel incat sa fie vandabile. Asta inseamna mai putine artificii stilistice si mai multa aplecare spre comercial. Suna destul de rau nu? "Comercial" este un cuvant care ar trebui interzis prin lege in universul modei. Mai ales acum cand paradigma in moda sufera o mutatie profunda.

Esta ca un fum gros ce invaluie parca mintile tuturor designerilor. Iar asta se simte mai ales in colectiile de toamna-iarna 2009-2010. Materialele luxoase pierd teren in fata unor variante de calitate insa cu un pret mai scazut, iar simplitatea ia locul opulentei. Mai mult decat atat, clienti fideli de ani buni ai marilor case de moda, incep sa isi schimbe optiunile, alegand designeri foarte putin cunoscuti sau branduri de nisa.

Asta au inteles designerii ca trebuie sa faca in plina recesiune. Lipsa de creier, comoditatea si nu in ultimul rand disperarea multora ca isi vor pierde business-urile se traduce din pacate in colectii cu un aer extrem de pragmatic si vaduvite de orice nota de creativitate.

Pe de alta parte apetenta pentru lux nu poate fi negata. Orice obiect sau accesoriu, cat de mic si inutil ar fi, capata valoare printr-o simpla monograma cusuta strategic. Cea mai banala fusta devine un « it item » daca poarta semnatura unei case de renume iar lipsa finisajelor devine in acest caz o noua moda. Iar daca mai exista si un discount initial de 20%, produsul respectiv are sanse extrem de mari de a deveni un hit al sezonului.

Cel putin in viziunea anumitor branduri care nu realizeaza absolut deloc ca in loc sa ofere discount la 100 de produse mai bine ar creste calitatea la 20 dintre ele. In lipsa resurselor financiare, cumparatorul devine mult mai atent la ceea ce cumpara, pentru ca pretuieste la un alt nivel valoarea banilor.

Sa mergi la risc nu este o solutie. Nici sa faci cum te taie capul. Si cu atat mai putin sa pleci urechea la comentatori neavizati. Ca in orice situatie mai dificiala insa fiecare actioneaza din instinct. Si chiar daca moda inseamna experimentare si creativitate, a actiona din alte motive decat cele ce tin exclusiv de resorturile ei, inseamna ca te condamni la izolare.