Hot City - Cultura urbana feminina

Cum arata Bucurestiul cu dreptul

E toamna caramizie, nu gri, si e cald si frumos si e duminica. Noi am dormit pana tarziu, asa ca acum am iesit de prin case cu pranzul in cap. Ne grabim spre biserica Stavropoleos, pentru ca astazi e primul traseu, in centrul vechi.

Eu am facut odata turul asta, ca o repetitie generala, singura. Dar acum e premiera oficiala, cu oameni. Suntem mai putini decat am crezut. Dar cred ca e ok pentru prima data. Si de domnul ala care a inventat umbrela s-a ras tare cand l-au vazut prima data. Noua nu prea nu pasa. Avem o duminica la dispozitie in care sa ne plimbam si sa vedem chestii care sa ne bucure.

Stam o vreme si ascultam slujba de la Stavropoleos, unde parca s-a strans tot Bucurestiul, asa de plin e. Biserica asta veche si faimoasa are cea mai frumoasa curticica, parca e o gradina interioara minuscula, plina de cruci vechi de piatra si plante care n-au inteles ca a venit toamna.

Apoi urmam traseul pe care ni l-am propus. Intram putin pe Calea Victoriei, sa ne uitam la CEC, si ne strecuram in pasajul Villacross. Unde e o lumina galbena, cam cum cred ca e intr-un stup de albine. Aici e plin de masute si narghilele, desi bucurestenii, mai lenevosi din fire, inca nu le-au invadat.

In continuare mergem pe Lipscani, ne uitam la ruinele unui Bucuresti mai vechi, peste care ne-am cocotat noi, urmasii. Facem poze, vorbim despre ce vedem si descoperim cu uimire Palatul Postelor, despre care aflam dintr-un panou. Ne uitam cu jind printre gratiile curtii de la Hanul cu tei, care e inchisa duminica. Of. Lasa ca mergem noi si intr-o sambata s-o vedem.

Traseul ne duce la Biserica Sfantu Gheorghe, unde iar ajungem in toiul slujbei. Intram in curte si vedem ca e frumoasa, ingrijita, are un monument pe care nu l-am mai vazut pana acum si artari imensi in etate. Vizitam si biserica catolica Baratia, unde prindem sfarsitul slujbei, cu un cantec frumos si enoriasi multi si cuminti.

Urmeaza sa ne dam seama ca vrem sa bem o cafea si ne intoarcem spre Smardan, sa gasim un loc care sa ne incante. E mare forfota de lume, totul e plin, am iesit cu totii la soare. Ne oprim intai la curtea Domneasca sau Curtea Veche sau Palatul Voievodal. Ma gandesc: ce chestie, Vlad Tepes s-a plimbat pe-aici si a dat indicatii sa se extinda, a fost un fel de diriginte de santier. Ramanem putin pe acoperis, la soare, ca mustele.

Si uite cum cafeaua se transforma intr-un desfrau copios la Crama Veche. Bulz ciobanesc, cartofi voievodali, must, muraturi in saramura si paine cu unt, dar si multe altele am gustat noi in cele 2 ore cat ne-am lungit acolo. Si pornim cu forte proaspete spre Mitropolie, unde urcam dealul si constatam ca n-am mai fost aici de 100 de ani. Si de ce oare, ca uite ce frumos e. Coboram pe o straduta secreta spre cartierul de case cochete din spatele Mitropoliei si ne minunam la o portiune de oras pe care nici macar nu o stiam.

Urmatorul punct, si cel final, este biserica Bucur, despre ca am auzit ca este langa pasajul Marasesti dar recunosc ca singura n-am gasit-o. Trebuie sa vedem locul de unde a inceput tot orasul asta, in 1459. Gasim biserica Bucur si niste desene mai vechi cu ea, de pe vremea cand Dambovita care ii curgea la picioare era doar o garla. Dar langa biserica Bucur mai descoperim ceva ce ne place tare. Un loc in care nu mai fusese niciunul dintre noi: Manastirea Radu Voda, un loc seren, cu un mini parculet cu bancute si leandri.

Si ne-am atins scopul. Nu mai avem picioare, am vazut chestii noi si frumoase, am facut poze si am petrecut o zi buna. Asa ca intoarcem spre case dupa o sedinta zdravana de turism, in care am vazut Bucurestiul cu ochi noi, de strain entuziast. Ceea ce va dorim si dumneavoastra, la urmatoarea editie, duminica, 25 octombrie.

Poze doveditoare aici.