Hot City - Cultura urbana feminina

Prietenia este o relatie intre doi sau mai multi oameni cu aceleasi afinitati, interese, viziuni, idei, etc. Se leaga prietenii la diferite varste, unele se pierd pe parcurs (cati dintre noi mai avem relatii cu prietenii din copilarie?….), altele nu (fericiti cei ce nu si-au pierdut prietenii pe drum!).

Prietenia implica si bucurii, dar si dezamagiri ; perspicacitatea de a ierta este cheia intretinerii unei prietenii de lunga durata….bineinteles, exista insa limite a cat si ce poate cineva ierta ; comunicarea, iarasi, este un element de baza  in consolidarea prieteniilor.

Cat as fi dispusa sa fac pentru un prieten aflat la necaz? La fel de mult, cat si pentru un prieten, aflat in culmea bucuriei ; i-as darui timpul meu, si, odata cu el, prezenta mea. Nu sunt eu aceea in masura sa hotarasc cat si in ce fel are nevoie de mine un prieten … eu doar sunt acolo, cand sunt chemata, cand este, cu adevarat,  nevoie de mine.

Parfumul reprezinta sentimentele florilor. Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste...

Pe tineri, prietenia ii ajuta sa se fereasca de greseli si ii stimuleaza la acte nobile: "...cand doi oameni merg impreuna...", sunt capabili, intr-o masura mai mare, si de gandire, si de actiune. Se admite, in general, ca nu orcine poate fi iubit, ci numai ceea ce e susceptibil de iubire, adica binele, placutul sau utilul. Acesta din urma, utilul, genereaza un bine sau o placere, astfel incat, in calitate de scopuri, obiecte ale prieteniei pot fi doar binele si placerea. Pe cei ce doresc binele cuiva fara ca celalalt sa le raspunda cu acelasi sentiment ii numim, nu prieteni, ci OAMENI BINEVOITORI (bunavointa este necesara prieteniei, insa nu si suficienta, caci prietenia presupune o bunavointa reciproca).

Prietenia bazata pe placere prezinta o oarecare similitudine cu prietenia perfecta (caci si oamenii cu virtute se agreeaza unul pe altul); la fel si aceea bazata pe utilitate (caci oamenii de virtute sunt utili unul altuia). Daca aceste doua categorii se imbina armonios, prietenia isi atinge un maximum de durata. Dar nu se poate spune acelasi lucru si despre relatiile dintre un indragostit si iubita sa. Acestia din urma nu-si afla placerea in aceeasi sursa, ci, unul o gaseste in a-si vedea iubita, iar cealalta, in atentia cu care este inconjurata de primul.

Dar, cand floarea tineretii se stinge, se stinge adesea si prietenia lor (caci pe de o parte, vederea celei iubite nu mai inspira placere, pe de alta parte, ea nu mai este obiectul acelorasi atentii). Si totusi, in multe cazuri, prietenia lor isi pastreaza durata, daca intimitatea i-a facut sa-si iubeasca unul altuia caracterul, gratiei asemanarii.

Unii, petrecandu-si viata impreuna, se bucura fiecare de prietenia celuilalt si-si aduc reciproc servicii; altii dormind sau aflandu-se la distanta, nu-si manifesta in act prietenia, dar, isi pastreaza dispozitia obisnuita  corespunzatoare. Pentru ca distanta nu distruge propriu-zis prietenia, ci, ii impiedica actualizarea. Daca, insa, absenta devine cronica, se pare ca, ea poate provoca  uitarea prieteniei insasi, de unde si dictonul "tacerea a pus capat atator prietenii". Dar convietuirea nu este posibila decat intre oamenii care se agreaza reciproc si au gesturi comune (legaturi camaradesti). Daca atasamentul pare sa fie un sentiment, prietenia pare un « habitus »; caci, atasamentul poate exista si fata de ceea ce este neinsufletit, pe cand a raspunde cu prietenie la prietenie presupune o alegere deliberata, iar alegerea deliberata implica o dispozitie habituala.

O prietenie perfecta nu o poti impartasi, insa, cu mai multe persoane, dupa cum nu poti fi indragostit simultan de mai multe persoane (caci dragostea seamana cu un exces, iar o asemenea stare nu poate fi atinsa, in mod natural, decat fata de o singura persoana). Cand insa mobilul prieteniei il constituie interesul sau placerea, poti fi pe placul multora, caci oamenii de acest gen sunt numerosi, iar pentru a aduce servicii nu este nevoie de timp indelungat.