Hot City - Cultura urbana feminina

La noi in orasul meu satu-mare in fiecare an se sarbatoreste ZIUA ORASULUI care se face intr-un mod foarte actractiv unde fiecare poate sa intalneasca program pe sama lui fiecare se poate distra dupa voia lui find foarte multe programe artistice si se desfasura mancari traditonale,jocuri ,cumparaturii dupa gustul fiecaruia ,aceasta petrecere se tine trei zile de randul acelei zile iar la sfarsitul acestei zile se incheie cu petarde care sunt foarte facinante.

Eram plecata in oras intr-o zi de vara a anului trecut si trecand prin centrul orasului am vazut mai multe persoane care se grabeau sa treaca pe o trecere de pietoni iar la un moment dat am vazut un copilas cum cade pe sosea pur si simplu si nimeni nu observase,in acel moment am fugit catre el sa il ridic dar deodata a aparut un copil mai mare care a si fost langa cel cazut si la luat in brate moment in care a aparut si mama celui mic care se speriase si nu stia cum sa-i multumeasca celui care ia salvat copilul deoarece semaforul se facuse rosu si incepeau sa treaca masinile ,am fost surprinsa placut si uluita pur si simplu de gestul baiatului care nu vedea decat cum sa-l ia pe cel mic din mijlocul strazii,un gest de omenie fata de cei din jur care ma marcat foarte mult si imi ramasese in minte aceasta intimplare deosebita.

In fiecare zi asist la fapte bune...daca nu asist le savarsesc eu personal.E prea frumoasa viata,lumea atunci cand esti fericit si iubesti totul!

cand am fost si eu mica am locuit cu bunici la tara,intr-un sat din judetul dambovita.a fost cea mai frumoasa perioada a copilariei mele.fiecare sarbatoare o asteptam cu mare bucurie.de exemplu o distractie pentru noi era sa ne ducem la balci.strangem bani inainte cu o luna sa fiu sigura k o sa am.bunica facea curatenie in toata casa,asa era obiceiul ca balciul sa ne prinda cu o sasa curata.in ziua respectiva ne duceam cu carutele si fiecare cal era impodobit cu clopoteii si cu pamblica rosie.asa de vestea venirea acestuia.satul ramanea gol aproame.ce frumos era....

Cred ca o fapta buna ar putea fi si faptul ca am grija de animalutele vagaboande din jurul blocului meu, ducindu-le de mincare in fiecare zi, si aparandu-le la nevoie.....

merg in fiecare zi spre serviciu in orasul meu , pe o straduta laturalnica exista o casa parasita cu o catelusa si doi pui flamanzi, in fiecare zi le duc de mancare , insa unul sta in geam , un geam spart pe jumatate, acum sper din tot sufletul sa-l imblanzesc si sa-l scot de acolo deoarece e inchis in casa si nu poate iesi....din pacate nu am la cine apela sa-l salveze deoarece in Romania politia animala nu exista...o sa reusesc sa salvez un sufletel parasit in orasul plin de oameni care nu au suflet uneori

Acum cateva zile am fost la magazinul de la noi din cartier...un chiosculet as spune.Acolo era o batranica care de afara din frig privea la bunatatile din interior si numara banutii.Mi-au dat lascrimile.Cumparam cateva fructe pt copilul meu si i-am dat si ei cateva portocale,banane si iaurt.La inceput a refuzat..deci nu era cu cersitu dar se vedea bine ca nu isi permite.O data cu mine a mai iesit din chiosc un baietas de cartier...din aceia cu portofelul plin...si ma miram cumde a intrat in chioscul acela...cand ei cumpara doar din magazine selecte.A vazut refuzul batranei...si s-a intors de langa masina.M-a rugat sa il o iau p batrana inauntru si vine si el imediat.A luat portofelul..a intrat si a cumparat batranei mancare pt multe zile.Avea batrana de toate.Era asa de fericita...se vedea ca nu mai mancase de mult asemenea bunatati.Ma inselasem in privinta acestui baiat.In spatele aspectului de baiat de cartier era un suflet mare...a dus si batrana acasa.A doua si m-am intalnit cu batrana si mi-a zis ca din toate cele primite cel mai mult s-a bucurat de ce ii dadusem eu.Pt ca a vazut ca nici eu nu imi permit multe.Si asta m-a facut sa ma gandesc mai bine la viitorul meu.Pe acel baiat nu l-am mai vazut dar ma rog la Dumnezeu sa mai fie multi ca el si putini ca acea batrana.Sa speram ca situatia pensionarilor se v-a schimba cat mai curand.

ultima fapta buna vazuta a fost la fetita mea la camin.un copil a luat 2 portii de desert si a plecat acasa . un altul a ramas fara.a inceput sa planga ,iar un alt micut a venit langa el si ia dat gustarica lui.as vrea din suflet sa spun ca am vazut pe cineva,un om matur , facand o fapta buna dar nu este asa.nu mai avem timp de ceilalti ,nu avem timp sa ne uitam in jur sa vedem daca cel de langa noi are nevoie de ceva. daca fiecare din noi ar face o fapta buna pe zi , nu e nevoie de "fapte eroice", un lucru simplu care sa aduca zimbetul pe fata celuilalt ar fi suficient...

ultima fapta buna vazuta a fost la fetita mea la camin.un copil a luat 2 portii de desert si a plecat acasa . un altul a ramas fara.a inceput sa planga ,iar un alt micut a venit langa el si ia dat gustarica lui.as vrea din suflet sa spun ca am vazut pe cineva,un om matur , facand o fapta buna dar nu este asa.nu mai avem timp de ceilalti ,nu avem timp sa ne uitam in jur sa vedem daca cel de langa noi are nevoie de ceva. daca fiecare din noi ar face o fapta buna pe zi , nu e nevoie de "fapte eroice", un lucru simplu care sa aduca zimbetul pe fata celuilalt ar fi suficient...

Autorul faptei bune pe care doresc sa o impartasesc este chiar vecina mea de bloc, dna Mirela. O femeie simpla, cu o semipareza, care traieste din pensia pe caz de boala de 370 lei. In vara aceasta, am fost martora, fara sa vreau la o intampllare petrecuta in fata blocului. Ma pregateam sa plec in oras, cand, am auzit in fata scarii suspine. M-am apropiat de gradina din jurul blocului si nu mica mi-a fost mirarea cand am zarit-o pe dna Mirela tinand un pisic sangerand in brate. In prima faza, m-am speriat si am avut tendinta sa ma retrag, dar am ramas si am intrebat-o ce s-a intamplat. Ea, mare iubitoare de animale, de pisici cu precadere, coborase doar in halatul alb de casa( care acum era presarat cu pete de sange) la auzul pisicii care miorlaia incercuita de o trei caini. au sfasiata pe saraca pisicuta, iar vecina mea iesise desculta si in halat sa o salveze de animalele turbate. In acele momente imi parea mult mai simplu sa las totul in hazard, iar eu sa ma intorc la treburile mele. Dar nu puteam, trebuia sa aflu totul. Femeia suspina si ma intreba printre lacrimi unde e un cabinet veterinar mai aproape. Imi era asa mila incat nu am reusit sa-i zic decat"sa mergem impreuna". Niciuna nu se mai gandea in momentele acelea ca dansa era imbracata in halat sau eu ca aveam treburi in oras, am insotit-o la veterinar, care a operat pisicuta, iar dna Mirela a luat-o acasa. A ingrijit-o ca pe un copil , iar la ceva timp a inceput sa manance si sa isi revina. Vecina mea a preferat sa isi lase de la gura si sa cumpere medicamentatia necesara pentru a insanatosi micuta felina. Acum sta la dansa, si le vad uneori la banca pe amandoua, ca doua prietene. Trebuie sa ai suflet si sa te gandesti si la saracile animale. E de ajuns sa te uiti in ochisorii lor blanzi si umili si vezi recunostiinta vesnica care ti-o poarta pentru ca le-ai dat si lor ceva de mancare.

Acum doua saptamini si ceva am fost martora la gestul unui cetatean, un bun samaritean, ca sa zic asa. Ma aflam la sectia de politie, deoarece aveam nevoie de cazier pentru a ma angaja. era o coada infernala si ma gandeam la ale mele, cand am observat un om solid , modest imbracat, indreptandu-se spre ghiseul de informatii. Mi-a atras atentia si nu mica mi-a fost mirarea cand acesta a scos din buzunar un portofel pe care i l-a intins politistului din ghiseu. A zis cu voce tare ca l-a gasit pe strada, in fata unui magazin si vrea sa i-l inapoieze posesorului. Politistul l-a deschis si a scos din el carti de credit, de la diverse banci, carduri, o suma de bani sonsiderabila, printre care si euro. Pe carduri era numele posesorului, care a si fost sunat ulterior si i s-a inapoiat portofelul. Toti care stateam la rand nu ne puteam reveni din uimire, rar mai gasesti astfel de oameni de buna credinta . Jos palaria pentru ei !

Felicitari castigatoarei! Un articol minunat si felicitari omului pe care il are langa ea!

multumesc pentru aprecieri. eu ii multumesc lui ca are un suflet asa mare.