Hot City - Cultura urbana feminina

E simplu. Mi-e atat de dor sa ma simt ca un copil, sa fiu undeva in lumea mea, departe de toate grijile marunte de acum, departe de toate lucrurile pe care trebuie sa le fac si care nu-mi mai lasa timp de ceea ce vreau sa fac.

vreau sa merg la film pentru ca nu am mai fost la un cinematograf de 30 de ani!

Imi doresc enorm sa vad aceasta animatie. Mi-e dor sa rad, sa am acea senzatie de bine, sa ma bucur asemeni unui copil cand primeste o jucarie noua. Genul acesta de animatii ma face sa simt toate aceste lucruri, imi creeaza o mina pozitiva de care am atata nevoie acum. Trec printr-o perioada mai putin fericita din viata, totul mi se pare sumbru, si chiar am nevoie de o pauza, o zi in care sa ma deconectez, sa fiu doar eu si nepotica mea dragalasa si inocenta si sa-mi aduc aminte de perioada fericita a copilariei, in care grijile si supararile nu-si pusesera inca amprenta peste psihicul meu. Vreau cu tot dinadinsul sa ma pierd in aceasta lume a copilariei, sa dau un pic timpul inapoi. Plus ca imi doresc de foarte mult timp sa vad un film la Cinema City Cotroceni. Nu am fost niciodata acolo si sunt foarte curioasa cum se vede un film la celebra sala Imax.

Cand eram copil urmaream cu placere si entuziasm desenele Tintin. Acum urmaresc cu interes filmele lui Spielberg. Sunt curios sa vad cum se imbina cele doua, cum va imbogati Speilberg universul lui Tintin.

Buna! Mi-ar placea sa castig acest premiu pentru ca urmaresc de mult aparitia acestui film, sunt un mare fan al filmelor si cartilor de aventuri si sunt convinsa ca imi va placea ( in plus, sunt un mare fan Steven Spielberg)! Mi-ar placea sa ies cu sotul undeva, intrucat avem o fetita mica de 9 luni care ne ocupa tot timpul! :), si daca am castiga am fi foarte fericiti!

Pentru ca mi-e dor de copilarie. Mi-e dor de aventurile nebunaticului Bamse, ale lui Donald si de iepurasul cel poznas Bugs Bunny, de acele desene de calitate care mi-au marcat copilaria, careia i-au dat culoare, care m-au facut zi de zi sa fiu mai altfel. Imi doresc sa fiu copil din nou, macar pentru cateva ore.

primul motiv este ca vreau sa-i fac o surpriza la o buna prietena si sa o duc la imax (nu a fost inca)
al doilea este ca Tin Tin ma face sa ma simt mereu copila, fara griji deoarece eram inebunita dupa desenele astea si daca si-a bagat "codita" si Spielberg mai mult ca sigur o sa ma bucur la maxim de o animatie buna si nici nu o sa sesizam cand a trecut timpul.

Imi aduc aminte ca eram mici (eu si sora mea), acasa, in Corabia - undeva in sudul tarii la granita cu Bulgaria si in programul TVR de pe atunci nu erau foarte multe desene animate. Eram atat de entuziasmati cand mai prindeam cate un episod din Tin Tin, Piratii Apei Negre, Macron 1 sau Captain Planet. Pe atunci, fiind aproape de bulgari reuseam sa prindem si doua posturi TV bulgaresti - noi le ziceam Bulgari 1 si Bulgari 2... Bulgari 1 dubla desne, filme, etc... iar pe Bulgari 2 aveau titrare. Bucuria era maxima atunci cand dimineata deschideam televizorul si urmaream cate un episod din desenele animate preferate. pe atunci bulgarii dadeau si The Frutties si alte seriale despre care noi inca nu auzisem. Am crescut si inca suntem fani ai desenelor animate. Intre timp s-au schimbat mult...temele sunt altele, grafica este mult mai buna insa cele vechi ne-au ramas in suflet. Ne incearca un sentiment de nostalgie de fiecare data cand pe youtube gasim un episod din desenele animate ale copilariei. Am crescut frumos odata cu ele - fara violenta, fara PlayStation, fara iPhone si fara alte chestii fara de care copiii de astazi nu concep copilaria... Si sunt mandru de asta... Pentru mine, sa vad varianta lui Spielberg a aventurilor lui Tin Tin ar insemna o intoarcere la clipele frumoase de cand incercam sa reglam televizorul cat mai bine sa putem deslusi desenelea nimate printre "pureci". O zi placuta in continuare!

De ce as vrea sa merg sa vad TinTin?... Fac parte din generatia aceea de romani care au inceut sa fie constienti de lumea din jur dupa revolutie... Cand programul televiziunii romane incepea cu Imnul Romaniei si se inchidea cu sunetul ala acut si cu cercul ala impartit in patratele de multe culori. Cand incercam sa ne facem cu totii inele si sa il chemam pe Captain Planet, cand ne puneam pe un covor, luam niste linguri de lemn in mana si ne inchipuiam ca suntem pe vaporul lui Tintin, cand lumea era mult mai simpla si nu aveam nici grija... Au trecut vreo 20 de ani de atunci si din pacate inca oftam cu gandul la acele vremuri... Un singur lucru insa a ramas la fel... bucuria de a urmari un episod de desene animate clasice - fara lupte intre pokemoni, fara senzatia aceea calda pe care ti-o lasa de fiecare data un desen animat ca Tintin... Poate aceste cuvinte suna ciudat din gura cuiva care a trecut de varsta copilariei insa as vrea sa retraiesc senzatiile acelea... as vrea sa simt acele emotii care iti fac parul sa ti se ridice pe maini as vrea sa ma bucur odata cu personajele din desenul animat... As vrea sa imi aduc aminte de copilarie si de tot ce a insemnat ea... As vrea pentru cateva ore sa fiu din nou copil...

Pentru ca imi aminteste de copilarie, copilarie de care imi este foarte dor. Cred ca tuturor ni se intampla macar o data in viata, sa ne dorim sa fim din nou copii si sa retraim acele momente in care puteam visa la orice pentru ca nimic nu ne sta in cale. Cand ma gandesc la copilarie, ma gandesc la desenele care ma tineau lipita de canapea in fata televizorului, care ma faceau sa visez cu ochii deschisi. Nu imi pot imagina copilaria fara desenele animate. Parca nimic nu era la fel de atragator ca aceste desene animate, care ma tineau de fiecare data cu sufletul la gura si care ma faceau sa plang cand se intampla sa ratez vreun episod.