Hot City - Cultura urbana feminina

Si tu cum zici ca ar fi bine, sa ne lasam condusi de impulsuri dupa cum avem chef? Mie mi se pare ca tocmai una dintre caracteristicile care ne deosebeste net de animale si ne atribuie definitoriu calitatea de fiinta umana este autocontrolul si educarea instinctelor. Altfel mamaaaa ce de tentatii sunt in jur. Mie mi se pare ca majoritatea impulsurilor, dorintelor instinctuale sunt pur carnale si devin cu atat mai acute fiindca sunt interzise/blamate de societate. Si daca ai avea voie sa te culci si cu ala si ala si ala si ala si cam oricare care te excita...ce obtii defapt...cate f..taiuri senzationale poti avea?! Ce cauti defapt...noutatea? satisfactia sexuala? sa-ti demonstrezi ca inca mai poti/mai atragi? Si-atunci incepi sa te gandesti ca merita poate sa construiesti o relatie in care sexul e senzational in 50-60% din timp, stimularea intelectuala in procent poate si mai mare...dar toate astea daca ambii indivizi investesc in relatie. Procentele de mai sus nu trebuie sa fie constante dar sinceri sa fim nici relatiile pasagere nu sunt satisfacatoare mereu si cred eu, mai mereu lasa un gust amar(ui) de esec, de neimplinire de senzatie ca n-ai gasit nici in omul asta chestiile alea care te fac fericit/a dar pe care nici tu nu le mai stii prea clar. O relatie din aia de suflet pereche necesita multa munca. Al naibii de multa introspectie ca sa iti intelegi nevoile si sa-ti dai seama cum ele il impovareaza pe partener si astfel sa intelegi de ce el/ea se poarta intr-un anume fel cu tine ca raspuns a imaginii proopriei persoane pe care tu o afisezi...Multa foarte multa disponibilitate sa vrei sa comunici (exprimi dar si asculti) si in general sa pastrezi un ochi critic/realist cu care sa te vezi pe tine din afara. Nu cred in compromisuri majore, nu cred deloc in schimbatul de dragul persoanei iubite si in abandonatul hobbiurilor de dragul nimanui. Cred cu tarie in impletirea pasiunilor, in descoperitul lucrurilor noi aratate de partener sau pe care i le aratam noi si in principiu cred in procesul sanatos de evoluare/dezvoltare impreuna in aceeasi directie, de-a lungul timpului. Pe mine asta ma face sa fiu monogama...loialitatea, increderea pe care mi-o acorda si pe care i-o acord, zambetul complice cand ne plimbam de mana in parc dupa aproape 10 ani de convietuire, mandria care i se citeste pe fata la fiecare reusita de-a mea si invers si poate speranta ca Dumnezeu o sa ne ingaduie sa imbatranim impreuna si sa purtam aceleasi "sfatuiri" interminabile seara la culcare cand vorbim despre cate in luna si-n stele.